Cum au ajuns teoriile conspiraţiei despre 11 septembrie în politica americană mainstream

Introduceţi expresia „teorii ale conspiraţiei despre 11 septembrie” în bara de căutare de pe YouTube şi veţi găsi nenumărate persoane gata să vă spună ce s-a întâmplat „cu adevărat”.

Există nenumărate videoclipuri în care comentatori precum Joe Rogan şi Tucker Carlson îşi prezintă opiniile, alături de o colecţie aparent nesfârşită de materiale video care dau vina pe CIA, „deep state” sau Illuminati. „O operaţiune din interior?”, scrie pe imaginea de prezentare a unuia dintre videoclipuri, vizionat de peste 500.000 de ori, înainte ca imaginile să se concentreze asupra celor două turnuri ale World Trade Center cuprinse de flăcări la 11 septembrie 2001, potrivit Al Jazeera.

La 25 de ani după ce două avioane au lovit World Trade Center din New York, provocând moartea a aproape 3.000 de oameni, teoriile conspiraţiei sunt încă puternice. Ba chiar au continuat să se răspândească şi să se transforme.

Dacă în trecut teoriile conspiraţiei erau asociate cu persoane excentrice, care purtau căciuli din folie de aluminiu şi schimbau între ele teorii improbabile din subsolurile caselor părinţilor, din 2016 — anul în care „post-truth” („post-adevăr”) a fost desemnat cuvântul anului de Oxford Dictionaries — acestea au devenit, potrivit experţilor, o parte incomodă a culturii noastre politice.

În era „ştirilor false”, scăderea încrederii în presa tradiţională şi în guvern a făcut ca teoriile conspiraţiei să intre tot mai mult în contact cu politică mainstream — de la QAnon până la afirmaţiile false potrivit cărora alegerile prezidenţiale americane din 2020 ar fi fost furate, afirmaţii care au contribuit la alimentarea atacului asupra Capitoliului SUA din 6 ianuarie, comis de susţinători nemulţumiţi ai candidatului prezidenţial Donald Trump.

Mai recent, un nou val de afirmaţii complet nefondate care acuză Israelul de implicare în atacurile din 11 septembrie a câştigat teren online, reciclând teorii mai vechi şi profitând de furia contemporană provocată de războiul Israelului din Gaza, precum şi de percepţia publică privind influenţa Israelului asupra politicii Statelor Unite.

Ca urmare, teoriile conspiraţiei s-au deplasat de la periferia spectrului politic către mainstream, oferind explicaţii false pentru anxietăţi reale din societate şi devenind tot mai mult un instrument folosit de politicienii de extremă dreaptă pentru a exploata nemulţumirile în scopuri politice proprii.

Un magnet pentru teoriile conspiraţiei

Suspiciunea faţă de stat are rădăcini adânci în cultura politică americană. Cu decenii înainte de evenimentele din 11 septembrie, întrebările rămase fără răspuns privind asasinarea preşedintelui John F. Kennedy în 1963 au alimentat o multitudine de teorii despre cine s-a aflat cu adevărat în spatele crimei.

Dar 11 septembrie a fost diferit. Atacurile s-au desfăşurat în direct la televizor, transformând un eveniment care a provocat o teamă şi o incertitudine extraordinare într-un spectacol urmărit în timp real în întreaga lume. Evenimentul „a fost surprins instantaneu”, a remarcat Hugo Drochon, profesor asociat de teorie politică la Universitatea din Nottingham.

„Oamenii l-au văzut la televizor”, a spus Drochon. „Statele Unite se aflau în centrul lumii, iar acesta a fost marele şoc. A existat şi un element de spectacol – deturnarea unui avion şi prăbuşirea lui în World Trade Center. A marcat o anumită generaţie.”

Atacurile au fost urmate apoi de două războaie care aveau să contribuie şi mai mult la neîncrederea faţă de guvernul SUA. La mai puţin de o lună după atacurile din 11 septembrie, Statele Unite au invadat Afganistanul. În martie 2003, o coaliţie condusă de SUA a invadat Irakul pe baza afirmaţiilor – infirmate ulterior – potrivit cărora liderul acestei ţări, Saddam Hussein, deţinea „arme de distrugere în masă”. Ulterior, nu au fost găsite astfel de arme.

În cele din urmă, minciunile guvernului – aşa cum au fost considerate de numeroşi critici afirmaţiile privind armele de distrugere în masă – au alimentat creşterea teoriilor conspiraţiei.

„Minciuna creează neîncredere, iar între neîncredere şi credinţa în teoriile conspiraţiei există o corelaţie”, a spus Drochon.

În plus, ultimul sfert de secol a fost marcat şi de o schimbare rapidă în modul în care oamenii consumă informaţii. Atacurile din 11 septembrie au fost poate primul eveniment de o asemenea amploare care s-a desfăşurat simultan prin intermediul transmisiunilor televizate non-stop şi al unei culturi internet aflate la început de drum.

„Primele teorii ale conspiraţiei au apărut în acelaşi timp cu televiziunile prin cablu şi cu transmisiunile de ştiri în flux continuu”, a declarat pentru Al Jazeera David Robertson, lector şi expert în teorii ale conspiraţiei.

„În cazul atacurilor din 11 septembrie, oamenii urmăreau relatările în timp ce evenimentele aveau loc. Acest lucru le-a oferit un cadru în care să identifice presupuse lacune în dovezi şi să le dezbată, în special odată cu dezvoltarea internetului.”

YouTube, lansat la doar patru ani după atacuri, a oferit o nouă platformă pe care aceste teorii au putut creşte şi se răspândi. Filme precum Loose Change, care susţinea că atacurile au fost orchestrate sau „permise” să aibă loc de anumite persoane din interiorul guvernului SUA, au ajuns la audienţe uriaşe online, în timp ce afirmaţiile false potrivit cărora turnurile World Trade Center ar fi fost doborâte prin demolări controlate şi-au creat propriile comunităţi vaste pe internet.

“Post-adevăr” şi ştirile false

„Teoriile conspiraţiei au existat dintotdeauna”, a remarcat Drochon. „Ceea ce s-a schimbat a fost momentul în care politicienii au început să folosească în mod activ teoriile conspiraţiei ca armă politică.”

Acest moment a venit în 2016, anul în care Donald Trump îşi desfăşura campania pentru primul său mandat la Casa Albă.

Trump îşi construise deja o parte din profilul său politic naţional promovând falsa teorie conspiraţionistă „birther”, potrivit căreia Barack Obama, primul preşedinte de culoare al SUA, nu s-ar fi născut în Statele Unite şi, prin urmare, nu ar fi fost eligibil să ocupe funcţia de preşedinte.

După ce a devenit preşedinte, Trump a susţinut sau amplificat în repetate rânduri alte teorii ale conspiraţiei şi afirmaţii de natură conspiraţionistă. El a promovat acuzaţii privind existenţa unui „deep state” care acţiona împotriva sa şi a amplificat afirmaţii asociate cu QAnon, mişcarea politică de extremă dreapta şi teoria conspiraţiei apărută în SUA în 2017.

Potrivit lui Drochon, apelul lui Trump la persoanele atrase de teoriile conspiraţiei a mobilizat o nouă bază electorală formată din oameni care, în mod tradiţional, erau mai puţin implicaţi politic.

„Trump a activat acest tip de alegători. Au început să iasă la vot anumite persoane care nu mai votaseră până atunci. Am văzut ceva similar şi în cazul Brexitului”, a spus Drochon, referindu-se la referendumul organizat în Regatul Unit – tot în 2016 – în urma căruia mai mult de jumătate dintre alegători au optat pentru ieşirea din Uniunea Europeană (UE).

În acelaşi timp, ecosistemul relativ nou al reţelelor sociale transformase viteza şi amploarea cu care astfel de afirmaţii puteau circula.

„Reţelele sociale permit teoriilor conspiraţiei să prospere şi le fac mai vizibile”, a spus Drochon. „Legat de acest lucru, există politicieni care au profitat de ele. Se creează astfel un cerc vicios: teoriile devin mai vizibile deoarece politicienii le repetă, iar oamenii ajung să le ia mai în serios deoarece par să explice evoluţii politice precum ascensiunea lui Trump.”

Pe măsură ce ştirile false au ajuns, într-un fel, să fie considerate adevăruri incontestabile, baza electorală fidelă a lui Trump, asociată sloganului „Make America Great Again” (MAGA), a susţinut în mod repetat, fără dovezi, că fraude electorale pe scară largă l-au costat victoria în alegerile prezidenţiale din 2020.

La 6 ianuarie 2021, o mulţime de susţinători ai săi a luat cu asalt Capitoliul SUA, în timp ce Congresul se reunise pentru a certifica victoria preşedintelui ales Joe Biden. Printre mulţimea care a pătruns în clădire puteau fi văzute simboluri şi sloganuri asociate cu QAnon.

Episodul a demonstrat că afirmaţiile conspiraţioniste care circulă online pot fi amplificate de persoane aflate la cele mai înalte niveluri ale puterii politice şi pot alimenta acţiuni politice în lumea reală.

„Oamenii le pot folosi în scopuri răuvoitoare”, a remarcat Drochon. „Ele reprezintă o ameninţare atunci când sunt adoptate de cei mai puternici actori politici.”

Cum au revenit teoriile conspiraţiei despre 11 septembrie

La 25 de ani de la atentatele din 11 septembrie, Donald Trump se află din nou în centrul politicii americane şi, din nou, prezintă propria versiune despre ceea ce s-a întâmplat imediat după atacuri.

Vorbind în această săptămână la un eveniment comemorativ, preşedintele SUA a susţinut că pompierii l-au scos pe sus din zona Ground Zero, unde spune că ajunsese împreună cu muncitori pentru a ajuta la operaţiunile de salvare, de teamă că o clădire din apropiere s-ar putea prăbuşi.

„Doi pompieri, nişte tipi mari şi puternici – iar eu nu sunt cel mai mic om din lume – m-au prins de sub braţ şi au spus: «Trebuie să plecăm de aici». Şi literalmente m-au ridicat”, a afirmat preşedintele republican.

Nu a fost nici pe departe prima dată când Trump s-a introdus în povestea atentatelor din 11 septembrie sau când a făcut afirmaţii contestate despre atacuri.

Înainte de prima sa campanie prezidenţială, în noiembrie 2015, Trump a susţinut că văzuse „mii şi mii” de oameni în Jersey City care aclamau în timp ce World Trade Center se prăbuşea. Nicio dovadă nu a apărut vreodată pentru a susţine această afirmaţie.

În septembrie 2019, Trump a distribuit un videoclip care afirma în mod fals că reprezentanta democrată Ilhan Omar dansa în ziua aniversării atacurilor din 11 septembrie, adăugând: „Noul chip al Partidului Democrat!”. Imaginile proveneau, de fapt, de la un eveniment al Congressional Black Caucus desfăşurat într-o cu totul altă zi.

Mai multe persoane din cercul apropiat al lui Trump au promovat, de asemenea, teorii ale conspiraţiei despre 11 septembrie.

Fosta congresmenă republicană Marjorie Taylor Greene a pus la un moment dat la îndoială dacă un al treilea avion deturnat a lovit vreodată Pentagonul SUA din Alexandria, Virginia, atac în care au murit aproape 200 de persoane, pe lângă victimele din New York. Ulterior, Greene a recunoscut că a greşit făcând această afirmaţie.

Laura Loomer, activistă de extremă dreapta devenită o aliată influentă a lui Trump, a distribuit un videoclip în care atacurile din 11 septembrie erau descrise drept o „operaţiune din interior”.

Alex Jones, pe care Trump l-a lăudat intens în timpul campaniei prezidenţiale din 2016, este fondatorul platformei de dreaptă Infowars şi un teoretician al conspiraţiei căruia i s-a ordonat să plătească milioane de dolari despăgubiri familiilor victimelor atacului armat din 2012 de la şcoala primară Sandy Hook din Newtown, Connecticut. Jones susţinuse că acel atac a fost regizat, pus în scenă. El a promovat de asemenea mult timp afirmaţia că turnurile World Trade Center au fost distruse printr-o „demolare controlată”.

Tucker Carlson, unul dintre cei mai influenţi comentatori ai dreptei americane, a pus şi el în repetate rânduri sub semnul întrebării explicaţia oficială privind prăbuşirea turnurilor World Trade Center.

Mai recent, atenţia lui Carlson s-a îndreptat către o altă ramură a teoriilor conspiraţiei despre 11 septembrie – afirmaţiile care implică Israelul.

„Vom desecretiza documentele despre 11 septembrie. Şi apoi toţi acei oameni de pe internet spuneau: «Oh, israelienii care dansau. Ei au făcut-o. Israelul ştia dinainte despre 11 septembrie». Au fost trimise mesaje text către Israel, avertizând despre 11 septembrie. Toate sunt adevărate, apropo”, a spus Carlson în martie.

Argumentul său este că Israelul ar fi putut avea motive să ascundă informaţii despre atacuri pentru a determina SUA să se implice în conflicte în Orientul Mijlociu, servind astfel intereselor israeliene. Afirmaţiile nu sunt susţinute de dovezi, însă acest lucru nu i-a împiedicat pe oameni influenţi din dreapta americană să le exploateze intens. Situaţia ilustrează modul în care teoriile conspiraţiei se pot transforma odată cu schimbările politice din jurul lor.

Pe măsură ce sprijinul pentru Israel a scăzut puternic în rândul americanilor, pe fondul războiului din Gaza, descris în text drept genocidar, şi al războiului SUA-Israel împotriva Iranului, unii analişti politici l-au indicat pe Carlson drept exemplu al modului în care figuri ale dreptei şi-au schimbat poziţia în acest context.

După ce şi-a construit o mare parte din carieră la Fox News apărând Israelul, Carlson şi-a schimbat radical direcţia pe măsură ce nemulţumirea faţă de sprijinul SUA pentru Israel a crescut.

Iar întrucât teoriile conspiraţiei sunt deja profund înrădăcinate în mari segmente ale mişcării MAGA, Carlson a început tot mai mult să canalizeze nemulţumirile reale legate de Gaza către afirmaţii nesusţinute de dovezi care implică Israelul în atentatele din 11 septembrie – afirmaţii care este probabil să găsească un public receptiv în rândul elementelor conspiraţioniste din baza electorală a lui Trump.

„Teoriile conspiraţiei au reprezentat întotdeauna o potenţială ameninţare, însă în prezent această ameninţare este deosebit de vizibilă deoarece oamenii care le promovează nu mai sunt pur şi simplu marginali”, a spus Drochon.

„Unii dintre teoreticienii conspiraţiei se numără printre cei mai puternici oameni din lume.”