Uniformizarea fiscală în Transnistria a început la 1 septembrie, cu TVA şi accize. Impact şi riscuri în opinia mai multor experţi

Autorităţile de la Chişinău au început, din 1 septembrie 2026, să aplice TVA şi accize pentru anumite categorii de mărfuri introduse de operatorii economici din regiunea transnistreană. La această etapă sunt vizate băuturile alcoolice, produsele din tutun, caviarul, parfumurile, metalele şi pietrele preţioase, bijuteriile, perlele, blănurile şi anumite mijloace de transport, notează Ziarul de Gardă.

Ulterior, lista produselor impozitate urmează să fie extinsă treptat, obiectivul autorităţilor Republicii Moldova fiind aplicarea integrală a regimului fiscal general până la 1 ianuarie 2030.

Decizia marchează începutul renunţării la facilităţile fiscale de care agenţii economici din regiunea transnistreană au beneficiat de peste două decenii şi reprezintă „un pas important pentru reintegrarea graduală a ţării şi pentru uniformizarea spaţiului economic, vamal şi fiscal”, a anunţat Guvernul de la Chişinău.

ZdG a discutat cu mai mulţi experţi despre ce înseamnă, în practică, această schimbare.

Marin Gospodarenco, director al Centrului Analitic „Economica”

Cât de important este pasul depinde de unitatea de măsură. Fiscal, deocamdată, puţin: în 2025, agenţii economici din regiune au achitat 166,4 milioane de lei taxă vamală, dintr-un total de peste 41 de miliarde încasate de Serviciul Vamal – patru zecimi de procent. Potenţialul întregului regim este estimat la circa 3,3 miliarde de lei anual, sumă care contează, dar care nu finanţează reintegrarea: costul acesteia se măsoară în sute de milioane de dolari pe an. Instituţional însă, pasul este major. Un stat care negociază aderarea la Uniunea Europeană nu poate păstra o zonă de derogare fiscală pe propriul teritoriu.

Impactul imediat va fi modest şi deliberat modest. Lista pentru septembrie evită coşul de consum curent, ceea ce, într-o regiune cu salarii la jumătate faţă de malul drept şi cu o economie în contracţie de 18 % în 2025, este o alegere rezonabilă. Testul real vine în ianuarie 2027, când impozitarea atinge materiile prime, şi în aprilie 2027, când atinge energia.

Direcţia este corectă, iar momentul este mai bun decât pare. Subvenţia energetică rusească, ce a susţinut decenii la rând modelul economic al regiunii, a dispărut odată cu oprirea tranzitului prin Ucraina în ianuarie 2025; excepţia fiscală moldovenească rămăsese ultima piesă a unui echilibru care oricum nu mai exista.

Ileana Racheru, expertă în spaţiul ex-sovietic

Este încă o etapă în reintegrarea economică şi alinierea agenţilor economici din regiune la standardele legiferate de autorităţile constituţionale prin uniformizarea spaţiului fiscal.

De remarcat şi faptul că vicepremierul de la Chişinău s-a implicat personal şi într-o campanie prin care încearcă să-i informeze personal, inclusiv în limba rusă, pe locuitorii din Transnistria despre procesul de reintegrare, bineînţeles, în măsură în care mesajele lui reuşesc să ajungă în regiunea supusă cenzurii de autorităţile separatiste.

Ce mi se pare că lipseşte din demersurile Chişinăului este comunicarea cu locuitorii de pe dreapta Nistrului. Oamenilor nu li se explică clar de ce autorităţile nu taie dintr-o dată toate mijloacele economice prin care supravieţuieşte regimul separatist sau chiar de ce este necesară reintegrarea regiunii. Spun asta pentru că, dacă ne uităm în sondajele de opinie, vedem că doar 7–10 % dintre respondenţi consideră că reintegrarea ar trebui să fie o prioritate pentru Guvern.

Laurenţiu Pleşca, expert în cadrul Platformei pentru Iniţiative de Securitate şi Apărare

Riscurile sunt reale şi merită analizate pe mai multe planuri. La Tiraspol, regimul are, teoretic, mai multe opţiuni de reacţie. Cea mai gravă ar fi o consolidare autoritară, în care presiunea economică e contracarată prin represiune internă mai dură, cu riscul unui val de emigraţie şi, în scenariul extrem, chiar fluxuri de refugiaţi spre Republica Moldova.

Cred însă că acest scenariu e puţin probabil, pentru că elita economică reală a regiunii, grupul Sheriff, depinde acum de pieţele UE pentru peste 80% din exporturi, iar o confruntare deschisă cu Chişinăul i-ar submina propriul model de afaceri. Mai realist e ca Tiraspolul să răspundă prin retorică ostilă, prin presiune propagandistică asupra populaţiei locale, prezentând măsurile ca agresiune economică din partea Chişinăului.

Rusia rămâne, de departe, actorul cel mai imprevizibil. Chiar dacă influenţa directă a Moscovei asupra Tiraspolului s-a erodat sub povara războiului din Ucraina, ea păstrează instrumente de perturbare. Am văzut deja semnale concrete, decretul lui Putin din mai, care simplifică drastic obţinerea cetăţeniei ruse pentru locuitorii din stânga Nistrului.

Un risc suplimentar, mai puţin discutat, e cel al timpului. Fereastra actuală de oportunitate există pentru că Rusia e concentrată pe război, iar regiunea a devenit tot mai dependentă economic de UE. Dar această fereastră nu ţine la nesfârşit. Un armistiţiu sau un conflict îngheţat în Ucraina ar putea readuce Moscovei resursele necesare pentru a-şi reafirma controlul asupra Tiraspolului. Iar, pe plan intern, viitoarele cicluri electorale ar putea aduce la guvernare la Chişinău o formulă mai puţin hotărâtă în privinţa reintegrării.

Cred totuşi că riscul real nu e cel al acţiunii, ci al pasivităţii. O regiune separatistă tot mai fragilă, lăsată fără o politică asertivă şi susţinută, nu duce automat la reintegrare paşnică, ci la o entitate eşuată la graniţa Moldovei, sursă permanentă de instabilitate şi reţele ilicite, rămasă totuşi un instrument de presiune pentru Moscova, chiar şi cu un control direct diminuat.

Mihai Isac, expert în politică externă

Aplicarea TVA şi a accizelor pentru mărfurile importate de companiile din stânga Nistrului reprezintă mai mult decât o măsură fiscală, este o normalitate. Într-un stat care doreşte să devină membru al UE, nimeni nu poate acţiona în afara legislaţiei naţionale. Este începutul eliminării unui regim preferenţial şi al integrării treptate a regiunii în spaţiul economic, vamal şi fiscal al statului.

Această decizie este aşteptată demult de mediile de afaceri de pe dreapta Nistrului. Multă vreme au existat diferite forme de concurenţă neloială din pricina situaţiei din zona aflată sub ocupaţie militară rusă. Până în urmă cu câţiva ani, asistam la un adevărat exod al capitalului din dreapta în stânga Nistrului.

Economic, această decizie reduce concurenţa inegală şi posibilităţile de evitare a taxelor dintre cele două maluri. Politic, este o formă paşnică de exercitare a suveranităţii, având în vedere că agenţii economici din aceeaşi ţară trebuie să respecte reguli similare. Succesul nu va fi măsurat însă doar prin încasări, ci şi prin felul în care banii vor reveni către locuitorii regiunii, prin proiecte sociale, servicii publice şi infrastructură.

Este necesară implementarea unor proceduri vamale clare, trebuie să fie asigurat accesul real al companiilor la sistemul bancar, dar să fie combătută contrabanda. Este nevoie de transparenţă în procesul de colectare şi utilizare a impozitelor. Autorităţile trebuie să comunice direct cu firmele şi populaţia, să monitorizeze preţurile şi să aplice etapele următoare previzibil, fără a produce şocuri economice.

Va exista o rezistenţă clară din partea mediilor corupte de pe ambele maluri ale Nistrului, corupţia şi evaziunea fiscală rămânând o ameninţare la adresa securităţii statului.

Există şi riscuri. Unele firme pot transfera costurile în preţuri, îşi pot reduce activitatea sau pot încerca să ocolească taxele. Tiraspolul a numit deja măsura o escaladare şi avertizează asupra unei crize economice, iar ambasadorul Rusiei a criticat presiunile fiscale asupra regiunii. Principala piaţă de desfacere a producţiei din regiunea transnistreană este UE, deci avem nevoie de reguli europene implementate pe întreg teritoriul UE.

Reacţia Moscovei va exista cu siguranţă. Ea va fi politică şi informaţională, după un tipar cunoscut. Imensa maşină de propagandă va promova naraţiunea unei blocade economice, dar şi a altor ameninţări fictive din partea R. Moldova. Rusia va continua sprijinirea administraţiei separatiste şi va folosi şi alte ameninţări hibride.

Exercitarea unei presiuni militare directe ruse depinde de evoluţia de pe frontul din Ucraina. Miza Chişinăului este să demonstreze că măsura nu pedepseşte populaţia, ci instituie reguli egale şi contribuie la reintegrarea treptată a ţării. Rezultatul poate da tonul implementării unor noi măsuri şi în alte domenii, menite să faciliteze reintegrarea.