ANALIZĂ. "Criza politică se apropie de sfârşit. Episodul Simion şi lecţiile pe care trebuie să le înveţe actorii politici"

Analistul Cristian Hriţuc a publicat un nou text, în Substack, intitulat "Criza politică se apropie de sfârşit. Episodul Simion şi lecţiile pe care trebuie să le înveţe actorii politici".

Analiza lui Hriţuc

După eşecul învestirii Guvernului Veştea, lucrurile încep să se detensioneze. Acest eşec reprezintă şi primul pas real pentru ieşirea din blocaj. Probabil, în scurt timp, vom avea un guvern instalat, iar agenda publică se va concentra pe măsurile de administrare a ţării şi mai puţin pe jocul politic.

Vom avea un respiro, va fi mai puţin sânge pe pereţi, vor începe vacanţele şi, până în toamnă, climatul social se va detensiona. Din toamnă... Dumnezeu cu mila.

Putem spune că suntem aproape de ieşirea din blocaj, pentru că am ajuns în punctul în care toate partidele şi-au plătit costul politic ca urmare a crizei generate.

PNL, USR şi UDMR au plătit preţul. Pleacă de la guvernare. Pierd accesul la funcţii, logistică şi platformă publică, dar au câştigat meciul mare pe imagine. Va fi de văzut dacă pot păstra, timp de doi ani, procentele câştigate la nivel de încredere în societate.

PSD, principalul generator al crizei, plăteşte costurile politice, mai cu seama că toate tentativele sale de rupere a PNL au eşuat. Guvernul-paravan Tomac a eşuat, Guvernul hibrid Veştea a eşuat.

Cel mai probabil, PSD va da un guvern minoritar. A fugit de răspundere, dar se va alege cu toată răspunderea. A săpat groapa PNL, dar a căzut în ea. Grindeanu şi trupa sa se află la un scor minim istoric. Sunt mai jos decât erau după perioada Dragnea.

Costurile politice plătite de PSD sunt mult mai mari decât costurile care ar fi fost plătite dacă acesta rămânea la guvernare în formula Coaliţiei şi avea o atitudine raţională. Pentru că, la tot ce s-a întâmplat până acum, pe lângă toate celelalte elemente, se mai adaugă două: electoratul PSD s-a văzut abandonat de cei de la care aştepta să-i apere interesele în interiorul Coaliţiei. Al doilea: de acum se va vedea că nu există soluţii magice. Zâna Măseluţă nu există.

Da, plec de la ipoteza că PSD va prelua guvernarea, pentru că aici intervine şi actorul numărul unu din statul român, preşedintele.

Planul propus de PSD şi de tabăra de opoziţie din PNL a eşuat. Este nevoie de o reconfigurare a traseului, iar principalul responsabil pentru acest plan, Grindeanu, trebuie să vină cu soluţia. PSD trebuie să îşi asume guvernarea.

Sunt multe lecţii de învăţat din această criză. Fiecare partid, fiecare actor politic are ceva de învăţat. Şi instituţiile au lucruri de învăţat.

PNL trebuie să înveţe că:

şi la guvernare trebuie să comunici şi să arăţi empatie;

susţinerea populară îţi vine când joci de partea corectă şi respecţi principii şi valori.

Spun că trebuie să înveţe aceste lucruri pentru că Bolojan, de unul singur, nu va putea face totul.

USR trebuie să înveţe că nişarea în bulă are costuri. Iar asta se vede acum cel mai bine, când Bolojan este noul star, iar partidul lui Fritz este dependent de jocul preşedintelui PNL.

PSD trebuie să priceapă că lumea s-a schimbat. Acest lucru este vital.

În plus, PSD trebuie să renunţe la golăneli de tipul jocurilor pe sub masă cu Simion.

Episodul petrecut în ziua învestirii lui Veştea are multe semnificaţii.

Foarte pe scurt, din toate informaţiile mele, strânse atât de la politicieni PSD, cât şi de la politicieni PNL şi USR, s-a intrat în clădirea Parlamentului cu asigurările date de Simion că guvernul trece.

Dacă vă uitaţi pe toate imaginile din ziua aceea, până la discursul lui Simion, puteţi vedea că oamenii din tabăra Grindeanu-Veştea erau zâmbitori, încrezători. Momentul anunţului lui Simion a căzut ca un trăsnet. A fost şoc şi groază.

Preşedintele nu a girat această mişcare. Planul „Guvernul Veştea trebuie să treacă” a picat.

Ne putem închipui şi de ce. Susţinerea oficială a Guvernului Veştea de către partidul AUR ar fi reprezentat un şoc pentru extern, pentru imaginea preşedintelui, dar ar fi reprezentat şi o întărire a lui Simion. Din acel moment, preşedintele era în bătaia vântului.

Simion-Olguţa puteau demara oricând suspendarea preşedintelui, aşa cum s-a făcut şi planul moţiunii.

Aşadar, s-a apăsat pe frână şi pe toate pârghiile posibile.

Dan Dungaciu şi Petrişor Peiu au avut un rol determinant. Presiunea făcută de aceştia în interiorul AUR a dat rezultat. Simion a cedat.

Deşi multă lume pune pe seama lui Simion mişcarea de ultimă oră, nu este aşa. Poate, în timp, vor ieşi mai multe informaţii. În culise se ştie foarte bine.

De aceea spun că PSD are de învăţat o lecţie. Nu mai merge cu golănelile şi, până la urmă, Simion nu este un actor pe care te poţi baza.

Mai mult, după acest episod, AUR are premisele să se transforme dintr-un partid de lider într-un partid în care există voci puternice, în care puterea este partajată, iar liderul nu mai are controlul total.

Să nu uităm că mulţi din AUR, chiar de la vârf, l-au acuzat pe Simion că a jucat un rol prost în campania prezidenţială şi că a făcut toate gafele posibile pentru a pierde. De ce? Strâns cu uşa de curatorii săi. Nici nu contează dacă este adevărat sau nu, contează doar că există această percepţie în rândul multora din AUR, iar acest episod vine acum şi reia tema suspiciunilor.

Ce ar trebui să înveţe toate partidele pro-europene?

Că 2028 este aproape. Că proasta guvernare, certurile politice şi fariseismul vor duce la creşterea tensiunii sociale.

Nu există salvări individuale.

Ce ar trebui să înveţe preşedintele?

Că voinţa populară este mai puternică decât reţelele de putere ale unora şi altora. PNL, USR şi UDMR au rezistat pentru că au stat cu faţa la electorat şi au mers în tandem cu acesta. Da, mulţi au spus că a fost „o campanie electorală”; aşa s-a simţit, dar campania electorală trebuie să fie din prima zi şi până în ultima zi de mandat.