Corpul tău are o „a doua inimă”, iar menţinerea funcţionării acesteia este esenţială

Fiecare pas, fiecare flexie a gleznei sau ridicarea pe vârfuri activează o mişcare de pompare remarcabilă sub genunchi.

Muşchii gambei strâng venele din partea inferioară a picioarelor, ajutând la propulsarea sângelui în sus, spre inimă. Acest mecanism este atât de important pentru circulaţie, încât gambele sunt uneori descrise ca fiind „a doua inimă” a corpului.

Denumirea este metaforică. Gambele nu pot înlocui organul care bate în piept. Dar ele ajută la îndeplinirea uneia dintre cele mai dificile sarcini ale sistemului circulator: returnarea sângelui din picioare împotriva gravitaţiei.

Inima pompează sânge bogat în oxigen în tot corpul prin artere. După ce ajunge la picioare, sângele respectiv trebuie să se întoarcă prin vene, unde presiunea este mult mai scăzută. Spre deosebire de inimă, venele nu pot produce o forţă de pompare puternică.

Aici intervine pompa musculară a gambei.

Când mergi, alergi sau ridici călcâiele, muşchii din partea posterioară a picioarelor se contractă. Aceste contracţii comprimă venele din apropiere şi împing sângele din interiorul acestora în sus.

Valvele mici, unidirecţionale, din vene împiedică sângele să se întoarcă spre picioare între contracţii. Fiecare mişcare îl ajută să se apropie cu încă un pas de inimă.

Atunci când pompa funcţionează corect, aceasta ajută la prevenirea acumulării sângelui în picioare. În caz contrar, persoanele pot prezenta gleznele umflate, dureri la picioare sau senzaţie de greutate. Funcţionarea deficitară a pompei poate contribui, de asemenea, la apariţia unor probleme venoase pe termen lung.

Datele disponibile sugerează că o funcţie deficitară a pompei gambei poate oferi indicii despre starea generală de sănătate a unei persoane.

Într-un studiu din 2020, cercetătorii au examinat dosarele medicale ale unui număr de 2.728 de adulţi care au fost supuşi unor teste vasculare la laboratorul vascular al Clinicii Mayo din Minnesota.

Persoanele cu funcţia de pompă a gambei afectată prezentau un risc mai mare de deces în anii următori. După 10 ani, rata mortalităţii era de aproximativ 6% în rândul celor cu funcţia de pompă normală, comparativ cu aproximativ 18% în rândul celor cu funcţia afectată.

Asta nu înseamnă că muşchii slabi ai gambei au cauzat direct aceste decese. O funcţie de pompare afectată ar putea fi un semn al inactivităţii fizice, al pierderii masei musculare, al problemelor articulare, al bolilor care afectează nervii sau muşchii sau, în general, al unei stări de sănătate mai precare.

Un studiu mai amplu realizat de aceeaşi Mayo Clinic, publicat în 2024, a confirmat această legătură.

De data aceasta, cercetătorii au examinat aproape 6.000 de pacienţi. Ei au constatat că, cu cât pompa din gambă expulza mai puţin sânge în timpul mişcării, cu atât riscul de deces era mai mare. Cei cu cea mai slabă funcţie de pompare prezentau un risc de mortalitate de peste două ori mai mare decât persoanele ale căror gambe pompau sângele în mod eficient.

Şi acest studiu a fost de natură observaţională. El nu dovedeşte că exerciţiile pentru gambe vor prelungi viaţa cuiva, iar oamenii de ştiinţă nu înţeleg încă pe deplin această asociere.

Activarea acestei pompe este simplă.

Mersul pe jos este cea mai uşoară metodă. Fiecare pas contractă muşchii gambei şi ajută la deplasarea sângelui în sus. Alergarea, urcatul scărilor şi ridicarea repetată pe vârfuri activează acelaşi mecanism.

Persoanele care lucrează la birou ar trebui să evite să rămână într-o singură poziţie timp de ore întregi. Asociaţia Americană a Inimii recomandă să te ridici şi să te plimbi cel puţin o dată pe oră.

Când nu este posibil să te ridici, mişcarea gleznelor în sus şi în jos sau ridicarea călcâielor în timp ce degetele de la picioare rămân pe podea pot activa muşchii gambei.

A sta nemişcat pentru perioade lungi de timp nu este neapărat mai bine. Fără mişcare, muşchii nu comprimă venele în mod eficient. A face câţiva paşi, a mărşălui pe loc sau a ridica şi coborî călcâiele poate menţine pompa activă.

Exerciţiile fizice regulate pot contribui, de asemenea, la menţinerea forţei gambei odată cu înaintarea în vârstă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă cel puţin 150 de minute de activitate fizică de intensitate moderată, cum ar fi mersul alert, în fiecare săptămână, împreună cu activităţi de întărire musculară în două sau mai multe zile.

Umflarea persistentă sau durerea bruscă, roşeaţa sau senzaţia de căldură la un picior nu ar trebui atribuite pur şi simplu faptului că stai nemişcat. Acestea pot fi simptome ale unui cheag de sânge şi necesită evaluare medicală.

Mişcarea gambei poate oferi beneficii şi dincolo de circulaţie.

Într-un mic studiu din 2022, cercetătorii au testat o mişcare efectuată din poziţia aşezată care activează muşchiul solear, un muşchi profund al gambei capabil să lucreze pentru perioade lungi fără a obosi.

În timpul „flotării soleare”, o persoană îşi menţine partea din faţă a fiecărui picior pe podea, în timp ce ridică şi coboară repetat călcâiele.

Cercetătorii au descoperit că contracţiile susţinute au crescut consumul de energie al muşchiului şi au ajutat organismul să proceseze glucoza şi grăsimile după masă.

Un studiu pilot ulterior, care a implicat doar 10 persoane cu prediabet, a constatat că efectuarea mişcării pe parcursul unui test de toleranţă la glucoză de două ore a redus creşterea glicemiei cu aproximativ o treime, comparativ cu statul nemişcat.

Totuşi, participanţii au efectuat mişcarea pe perioade îndelungate, nu doar câteva repetări, iar ambele studii au fost de mică amploare.

Câteva ridicări ale călcâielor sub birou nu pot înlocui mersul pe jos, exerciţiile fizice pentru întregul corp sau tratamentul medical necesar. Cu toate acestea, rezultatele oferă încă un motiv pentru a nu rămâne nemişcaţi ore întregi.

Poate că gambele dumneavoastră nu conţin, la propriu, o altă inimă. Dar de fiecare dată când se contractă, ele îi oferă celei adevărate un ajutor preţios.