"Criza a devenit noua normalitate" - Analist, despre frica şi resemnarea care cuprind societatea

Analistul Mihai Răzvan Moraru avertizează asupra unei stări tot mai accentuate de teamă, nesiguranţă şi resemnare în rândul românilor, alimentată de suprapunerea problemelor interne cu ameninţările externe. El susţine însă că România nu se află în colaps şi îndeamnă la implicare civică în locul abandonului.

Într-o postare publicată pe Facebook, Moraru enumeră printre cauzele acestei stări războiul de la graniţă, incursiunile dronelor în România şi intensificarea războiului hibrid purtat de Rusia, dar şi criza bugetară şi economică, lipsa unui guvern, creşterea costurilor şi a dobânzilor, dezamăgirea faţă de Nicuşor Dan şi apropierea dintre PSD şi AUR în Parlament.

Analistul consideră că situaţia din România trebuie privită şi în contextul mai larg al degradării politice, economice şi sociale resimţite în numeroase democraţii occidentale. El invocă date Freedom House şi OECD, precum şi concluziile World Happiness Report 2026, pentru a argumenta că scăderea încrederii în instituţii, polarizarea, ascensiunea partidelor antisistem şi deteriorarea relaţiilor sociale nu sunt fenomene exclusiv româneşti.

La acestea se adaugă, în opinia sa, efectul reţelelor sociale şi al sistemului informaţional, care amplifică frica şi furia şi poate crea impresia unei crize permanente.

Moraru aminteşte şi succesiunea crizelor din ultimele două decenii, de la criza financiară din 2008 şi criza euro până la pandemie, războiul din Ucraina, inflaţie, conflictele din Orient şi revoluţia inteligenţei artificiale.

„Criza a devenit noua normalitate, mai ales în ultimul deceniu. Nu reuşim să mai respirăm, să ne revenim”, afirmă analistul.

În final, mesajul său este unul împotriva resemnării. Moraru susţine că tocmai perioadele dificile pentru democraţie fac mai importantă implicarea cetăţenilor, de la susţinerea jurnalismului şi participarea la dezbateri până la implicarea activă în societate şi politică.

„Opţiunea doi: renunţarea! Abandonul! Şi merită oare? Eu cred că nu!”, îşi încheie acesta mesajul.

Postarea integrală a lui Mihai Răzvan Moraru

Nu ştiu cum e la voi, dar în cercul meu de cunoscuţi, tot mai multe persoane încep să fie iar victimele fricii şi renunţării.

Spun iar pentru că au mai fost recent încă două momente similare: după primul tur al alegerilor din 2024 şi la începutul războiului din Ucraina.

Acum însă e un mix între pericolele externe şi interne, între cele două situaţii anterioare.

Tot mai mulţi români se simt în nesiguranţă aici, cu drone care intră în România aproape în fiecare zi, cu riscul escaladării războiului de la graniţa în toamnă şi iarnă, cu o Rusie care poartă un război ( numit hibrid ) tot mai intens.

Intern, criza bugetară devenită criză economică, lipsa unui guvern, dezamăgirea faţă de Nicuşor Dan, alianţa PSD-AUR care deja s-a concretizat în parlament, creşterea costurilor, a dobânzii.

Eu nu ştiu cum se va termina criza politică sau războiul din Ucraina. Nu ştiu asta nici liderii noştri care au provocat această criză politică, la care nu găsesc rezolvare din luna mai.

Dar dacă întrebaţi un francez, un american, un german sau un englez, veţi afla ca şi acolo există o degradare a mediului politic, economic şi social. Trăim timpuri în care societăţile sunt măcinate de virusul degradării, în mod real, iar măsurătorile sociale sau economice ne arătă asta.

Dar avem şi un sistem informaţional care amplifică această stare, iar asta se vede mai ales atunci când falsul inundă spaţiul public.

2025 a fost al 20 lea an consecutiv de degradare a libertăţii a nivel global. 54 de ţări au primit evaluări mai slabe şi doar 35 au primit evaluări mai bune, iar SUA are una dintre cele mai abrupte scăderi. ( Freedom House ).

Există analize care arată că pentru cetăţeanul mediu, nivelul democraţiei globale a revenit la cel din 1978, iar în lumea vestică este la cel mai redus nivel din ultimii 50 de ani, SUA trăgând cel mai mult în jos nivelul mediu.

Criza politică se resimte aproape peste tot, prin fragmentarea partidelor tradiţionale, creşterea partidelor antisistem, o mai mare polarizare, scăderea încrederii în stat şi instituţii şi personalizarea politicii. Datele OECD arată că în ţările membre numărul celor care nu au încredere în guvernare este mai mare decât cei care au încredere ( 43% la 40% ).

Societăţile au ajuns în punctul în care există o majoritate care spune “sistemul nu mă reprezintă”. Iar mulţi dintre ei ajung votanţi ai extremismului.

Economic, chiar dacă anumite economii cresc, tot mai mulţi oameni resimt costurile tot mai mari: la alimente, locuinţe, servicii medicale şi educaţionale, taxe tot mai mari, inflaţie şi dobânzi mari. Tot OECD arată într-o analiză că doar 40% dintre cetăţenii statelor membre au încredere în stat, pentru a le oferi sprijin în cazul unei crize economice majore. Iar asta se traduce tot în rezultatul votului.

La nivel social avem un studiu din 2026, World Happiness Report, care arată o deteriorare rapidă a încrederii între noi, în instituţii, în activitatea socială şi în relaţionare, cel mai grav fiind în rândul tinerilor. Suntem mai puţin conectaţi social ( culmea - în era reţelelor sociale ) şi asta aduce izolare, neîncredere, radicalizare.

Dacă adăugăm frica şi furia semănate de algoritmi şi detalierea unor evenimente rele, din toate unghiurile, toată ziua, avem impresia că gata, vine apocalipsa.

Noi încă nu ne-am recuperat după toate crizele ultimilor două decenii ( 2008 criza financiară, 2010-2012 criza euro, 2015 criza migraţiei în Europa şi terorism, Brexit, Trump, pandemie, război, criza energetică şi inflaţie din 2022 până azi, războiul din Orient, revoluţia AI, etc ).

Criza a devenit noua normalitate, mai ales în ultimul deceniu. Nu reuşim să mai respirăm, să ne revenim.

Dar cred că ultimul punct, unde azi fiecare dintre noi poate face diferenţa e că acum ceva timp ne certam asupra soluţiilor, iar azi ne certăm tot mai mult asupra faptelor, iar noi ne-am împărţit în două mari tabere: cei care cred că totul este o minciună şi o manipulare şi cei care îi consideră pe primii extremişti.

Ştiu însă că răul câştigă atunci când binele renunţă. Ştiu că sună ca un citat prost de pe un grup FB, dar aşa este. Nu suntem însă în colaps! Trăim însă mai greu în ultimii ani, cu multe crize şi cu multe schimbări. Avem mai multe crize suprapuse, fără perioade de pauză. Dar asta se întâmplă cam peste tot!

Însă da, noi aici avem talentul de a amplifica aceste crize, de a pierde oportunităţi şi de a genera noi probleme. Şi totuşi, fix în aceste perioade dificile pentru democraţie şi lumea vestică, e mai important să te implici, mai ales dacă ai ales să rămâi aici.

Cum? De la o simplă donaţie către un jurnalist, la distribuirea unei analize, la participarea la o dezbatere, la crearea unor argumente şi până la implicare activă în societate şi politică, orice efort este mult mai important azi decât era acum 15 ani!

Opţiunea doi: renunţarea! Abandonul! Şi merită oare? Eu cred că nu!