Cu cât petrecem mai mult timp cu AI-ul, cu atât devenim mai asemănători roboţilor, sugerează un studiu

Ştim că inteligenţa artificială transformă viaţa modernă în nenumărate moduri, influenţând domenii de la cercetarea ştiinţifică până la educaţia elevilor şi studenţilor.

Însă este mai puţin clar modul în care suntem afectaţi cu toţii în calitate de consumatori, pe măsură ce utilizarea acestor instrumente avansate se extinde în domenii precum serviciile pentru clienţi, comerţul şi sănătatea, potrivit ScienceAlert.

Un nou articol teoretic publicat în revista AI & Society susţine că petrecerea unei perioade îndelungate interacţionând cu sisteme AI de asistenţă pentru clienţi ne-ar putea determina să adoptăm comportamente pe care aceşti agenţi robotici le pot procesa mai uşor, inclusiv să le imităm modul de comunicare.

În mod ironic, autorii studiului sugerează că, pe măsură ce aceşti roboţi bazaţi pe inteligenţă artificială devin tot mai asemănători oamenilor şi mai greu de deosebit de persoane reale — cel puţin în ceea ce priveşte modul în care redactează mesaje — am putea ajunge să reflectăm şi alte caracteristici ale maşinilor cu care conversăm şi să devenim mai puţin asemănători cu noi înşine.

Echipa internaţională de cercetători din spatele studiului teoretizează că, prin interacţiuni repetate cu această tehnologie, ajungem să ne facem mai „compatibili cu AI-ul”, limitându-ne particularităţile, ciudăţeniile, trăsăturile individuale şi comportamentele imprevizibile.

„Roboţii sociali utilizaţi în serviciile pentru clienţi sunt concepuţi să imite gesturile, vorbirea şi semnalele emoţionale pentru a provoca reacţii cognitive şi emoţionale din partea clienţilor”, spune Inci Toral-Manson, cercetătoare în domeniul marketingului la Universitatea din Birmingham, Marea Britanie.

„Cercetarea noastră analizează modul în care interacţiunea cu aceşti roboţi antropomorfizaţi poate genera o influentă bidirecţională: roboţii devin mai asemănători oamenilor, iar oamenii devin mai asemănători roboţilor. Noi numim acest fenomen «umanitate robotoidă».”

Studiul este în întregime teoretic, astfel că nu au fost efectuate experimente pe oameni, pe o perioadă îndelungată, pentru a măsura efectele interacţiunilor cu inteligenţă artificială. Cu toate acestea, cadrul propus de cercetători se bazează pe studii anterioare privind interacţiunile dintre oameni şi roboţi.

În centrul argumentului se află ideea că inteligenţa artificială a ajuns într-un stadiu în care poate oferi servicii pentru clienţi într-un mod destul de convingător şi poate purta conversaţii naturale. În plus, aceasta se poate adapta fiecărui utilizator individual, de exemplu, prin memorarea lucrurilor discutate anterior.

Acest lucru estompează graniţa dintre robot şi om şi poate face ca interacţiunea să pară mai socială sau ca sistemele de inteligenţă artificială să pară mai „vii” ca niciodată.

„Consumatorul acţionează, robotul răspunde, iar prin expunerea repetată, în timp, consumatorul ajunge să interiorizeze această interacţiune”, spune Selcen Ozturkcan, inginer în domeniul managementului la Universitatea Linnaeus din Suedia.

„Învăţarea automată şi inteligenţa artificială pot amplifica acest proces, ajustând comportamentul robotului în funcţie de reacţiile utilizatorului şi permiţându-i să imite într-un mod mai personalizat şi mai asemănător omului.”

Cercetătorii merg mai departe şi susţin că sentimentul nostru de „sine”, precum şi imaginea pe care ne-o construim despre noi înşine ca indivizi, sunt influenţate de acest proces.

În cazul oamenilor reali, reacţiile pe care le primim şi care contribuie la formarea percepţiei despre noi înşine sunt adesea neaşteptate şi, din perspectiva noastră, necontrolate. În cazul roboţilor bazaţi pe inteligenţă artificială, însă, reacţiile sunt de confirmare, se bazează pe statistici şi sunt generate de algoritmi.

Ipoteza cercetătorilor este că, în timp, am putea începe să reflectăm anumite tipare pe care algoritmul le recompensează.

„În cazul oamenilor, instinctul înnăscut de a imita poate determina persoanele să reproducă comportamentele de comunicare ale robotului, făcându-le mai asemănătoare roboţilor”, spune Ozturkcan.

Cu alte cuvinte, inteligenţa artificială este concepută să răspundă cel mai bine unei versiuni a noastră din care au fost estompate particularităţile umane. Studiul propune ideea că, în urma interacţiunilor repetate, am putea migra implicit către această identitate pentru a obţine răspunsuri mai bune şi pentru a face conversaţiile să avanseze.

Este evident că toate aceste ipoteze trebuie testate experimental, însă aceşti cercetători nu sunt primii care sugerează că interacţiunile cu inteligenţa artificială riscă să ne schimbe modul de gândire şi felul în care ne exprimăm ca oameni.

Creierul uman rămâne diferit de inteligenţa artificială în numeroase privinţe, iar echipa care a realizat studiul este preocupată de faptul că serviciile mediate de AI ar putea restrânge gama modalităţilor profund umane prin care oamenii se înţeleg pe ei înşişi şi se prezintă în faţa celorlalţi.

Deocamdată, acest lucru ne-ar putea determina să fim mai atenţi la momentul în care un instrument util începe să influenţeze modul în care se desfăşoară conversaţia.

„Roboţii şi inteligenţa artificială sunt acum omniprezenţi în serviciile pentru clienţi”, spune Jean-Paul de Cros Peronard, cercetător în domeniul dezvoltării afacerilor la Universitatea Aarhus din Danemarca.

„Prin urmare, este important să înţelegem modul în care oamenii interacţionează cu acestea, astfel încât companiile să poată utiliza cât mai eficient tehnologia pe care o au la dispoziţie, respectând în acelaşi timp principiile etice.”