Depresia la adolescenţi poate trece neobservată. Ce semne nu trebuie ignorate
alte articole
La 15 ani, „Amy Li” era întruchiparea vitalităţii — o adolescentă plină de viaţă care se bucura de discuţiile târzii cu prietenii şi se implica cu o energie nemărginită în activităţile cluburilor şcolare. Însă deodată, strălucirea ei părea să se estompeze. S-a retras în camera ei, lumea ei reducându-se la lumina ecranului telefonului. Părinţii ei au pus schimbarea comportamentului pe seama rebeliunii tipice a adolescenţei, până când un bilet îngrozitor cu cuvintele: „A trăi e atât de obositor”, a dezvăluit adevărul din spatele retragerii lui Amy.
Amy se lupta cu o depresie severă – iar experienţa ei este departe de a fi o excepţie. Aceasta evidenţiază modul în care anxietatea şi depresia ascunse afectează o întreagă generaţie, o epidemie invizibilă care ameninţă bunăstarea tinerilor de astăzi.
În cadrul Sondajului privind comportamentele de risc în rândul tinerilor din 2023, 40% dintre elevii de liceu din SUA au raportat tristeţe sau disperare persistente, 20% s-au gândit serios să încerce să se sinucidă, iar 9% au raportat o tentativă de sinucidere în cursul anului precedent. Deşi unii indicatori s-au îmbunătăţit uşor faţă de 2021, sănătatea mintală a tinerilor rămâne o preocupare serioasă, potrivit Centrelor pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor.
Semnale de alarmă privind problemele de sănătate mintală la adolescenţi
„Problemele de sănătate mintală se ascund adesea la vedere, spre deosebire de afecţiunile fizice”, a declarat Echo Song, reprezentantă de relaţii cu comunitatea la Biroul de Implicare Comunitară al Departamentului de Sănătate şi Igienă Mintală din New York, în emisiunea „Health 1+1” de la NTD, un canal afiliat ziarului The Epoch Times.
Pentru a detecta din timp semnele subtile, Song sugerează ca părinţii şi profesorii să monitorizeze în mod proactiv starea emoţională a adolescentului şi să fie atenţi la următoarele aspecte:
- Fluctuaţii emoţionale: iritabilitate, stare de spirit depresivă, izolare şi reticenţă în a interacţiona.
- Schimbări în gândire şi cogniţie: gânduri negative, autodenigrare şi pierderea interesului pentru activităţi.
- Schimbări în aspectul fizic: neglijarea igienei personale sau preocupare redusă pentru aspectul fizic.
- Schimbări în rutina zilnică: dificultăţi de somn, somn excesiv, pierderea poftei de mâncare sau supraalimentare.
- Schimbări în rezultatele activităţilor şcolare: dificultăţi de concentrare, scăderea notelor sau reticenţa de a merge la şcoală.
- Schimbări în utilizarea reţelelor sociale: incapacitatea de a controla utilizarea reţelelor sociale, simptome de sevraj atunci când nu este online, neglijarea responsabilităţilor sau a hobby-urilor în favoarea timpului petrecut în faţa ecranului şi tulburări ale ritmului de somn.
Song recomandă părinţilor să urmărească aceste schimbări comparând comportamentul unui adolescent pe o perioadă de şase luni până la un an. Dacă observaţi semnale de alarmă, discutaţi deschis şi încurajaţi-l pe copilul dumneavoastră.
Cum să creaţi o legătură puternică cu copilul dumneavoastră
Dedicaţi timp în fiecare zi pentru a discuta sincer cu copiii dumneavoastră, în special în timpul adolescenţei – o perioadă critică care necesită mai multă atenţie din partea părinţilor.
„Discutaţi şi comunicaţi din suflet, oferindu-i copilului dvs. ocazia să se deschidă şi să împărtăşească ce se întâmplă în viaţa lui, ca de exemplu: ce se întâmplă la şcoală sau modul în care percepe comportamentul şi valorile colegilor săi”, a spus Song.
„Nu vă grăbiţi să puneţi întrebări. Ascultaţi cu răbdare, staţi liniştiţi lângă el şi ascultaţi cu atenţie sentimentele lui – acest lucru este extrem de eficient.”
Învăţaţi să recunoaşteţi şi să acceptaţi emoţiile copilului dumneavoastră, în loc să le criticaţi. Evitaţi să comparaţi propriile experienţe din copilărie cu ale lor, spunând, de exemplu: „Tu o duci atât de bine. Când eram mic, nu am avut niciodată haine atât de frumoase sau toate jucăriile astea sofisticate, nu-i aşa? Dar tu ai totul. Trăieşti atât de bine – ce te-ar putea face nefericit?”, a spus Song.
În schimb, împărtăşindu-le propriile experienţe emoţionale şi modul în care aţi rezolvat problemele, puteţi manifesta un comportament pozitiv şi îi puteţi ghida pe copii pe măsură ce fac faţă provocărilor. Atunci când comunicaţi cu copii de vârste diferite, este deosebit de important să folosiţi un limbaj adecvat, pe care aceştia să îl înţeleagă cu uşurinţă.
În calitate de prieteni şi ghizi care îi susţin, părinţii îi pot ajuta pe copii să facă faţă situaţiilor care le provoacă anxietate, pas cu pas. De exemplu, dacă un copil se teme să-şi facă prieteni sau să se integreze în grupuri, exersaţi jocuri de rol acasă pentru a-i consolida încrederea în sine şi a-l încuraja treptat să interacţioneze social.
În cazul anxietăţii provocate de reţelele sociale sau de presiunea colegilor, îi puteţi asigura pe copii că nu sunt singuri – mulţi adolescenţi trăiesc sentimente similare, iar unele oscilaţii emoţionale pot fi o parte normală a procesului de maturizare.
În plus, pentru a atenua efectele reţelelor sociale, Song recomandă următoarele strategii pe care părinţii le pot folosi pentru a-şi sprijini copiii în dezvoltarea unor obiceiuri digitale sănătoase:
- Evaluaţi timpul petrecut în faţa ecranului: Observaţi cât timp petrec copiii online în fiecare zi şi dacă acest lucru afectează activităţile sănătoase din viaţa reală, precum exerciţiile fizice, întâlnirile cu prietenii, lectura sau somnul. Părinţii pot stabili limite sănătoase privind utilizarea dispozitivelor electronice de către copii.
- Fiţi la curent cu activitatea online a copilului dumneavoastră: Informaţi-vă cu privire la dispozitivele pe care le foloseşte copilul dumneavoastră şi la conţinutul cu care interacţionează, şi evaluaţi dacă acel conţinut este semnificativ sau benefic. Încurajaţi-vă copilul să participe la activităţi online într-un mod mai sănătos, cum ar fi explorarea reţetelor, să meargă la activităţi cu familia sau să comunice cu rudele prin apeluri video.
- Fiţi un model pozitiv: Părinţii ar trebui să reflecteze asupra propriului mod de utilizare a reţelelor sociale şi a dispozitivelor electronice pentru a se asigura că sunt un model pozitiv pentru copiii lor.
Părinţii nu ar trebui să lase copiii să rămână într-o stare de suferinţă emoţională sau să păstreze tăcerea cu privire la starea lor, deoarece acest lucru poate intensifica anxietatea. Atunci când este necesar, solicitaţi ajutorul unor profesionişti, cum ar fi pediatri, asistente medicale, psihologi, personalul şcolar sau consilieri.
Cinci indicii că un adolescent are nevoie de ajutor imediat
Song îi avertizează pe părinţi să fie vigilenţi în privinţa următoarelor cinci simptome ale depresiei la adolescenţi. Dacă un adolescent prezintă chiar şi unul dintre aceste semne, intervenţia profesională imediată este esenţială.
- Sentimentul de a fi prins în capcană: exprimarea incapacităţii de a-şi schimba circumstanţele actuale.
- Deznădejde: convingerea că situaţia lor nu se va îmbunătăţi niciodată.
- Obsesia despre moarte: discuţii despre moarte sau exprimarea unor gânduri legate de mortalitate.
- Expresie creativă tulburată: implicarea în activităţi de scriere, desen sau ascultarea de muzică axată pe disperare, arme de foc sau moarte.
- Comentarii suicidale: menţionarea sinuciderii, chiar şi într-o manieră aparent glumeaţă.
Apariţia mass-mediei digitale şi a smartphone-urilor poate contribui la aceste probleme prin multiple canale, cum ar fi reducerea interacţiunilor sociale faţă în faţă, perturbarea calenarului privind somnul, facilitarea hărţuirii cibernetice şi expunerea adolescenţilor la conţinut online legat de automutilare.
Părinţii nu trebuie să diagnosticheze problema sau să găsească cuvintele perfecte. Observând schimbările semnificative, ascultând fără a judeca şi solicitând ajutor din timp, ei pot ajuta un adolescent aflat în dificultate să se simtă mai puţin singur şi pot face recuperarea mai uşor de realizat.
