Descoperire remarcabilă: Litiul - un metal cu efecte profunde asupra creierului şi organismului. Cine poate beneficia

Aimie Apigian a încercat cu terapie şi medicamente, dar niciuna dintre acestea nu a reuşit să amelioreze anxietatea şi epuizarea care o aduseseră, pe ea, rezidentă la chirurgie la acea vreme, la capătul puterilor. Ceea ce a avut efect, în cele din urmă, a fost un oligoelement numit litiu, care există în apa potabilă obişnuită.

În timpul concediului, Apigian a avut timpul necesar să cerceteze modalităţi ca să-şi îmbunătăţească sănătatea mintală, iar litiul sub formă de supliment a devenit o parte esenţială a strategiei sale.

„M-a stabilizat şi mi-a redus tensiunea, făcând lucrurile mult mai uşor de gestionat”, a declarat Apigian pentru The Epoch Times.

Efectul a fost atât de profund încât şi-a reorientat cariera şi a obţinut dublă autorizare în medicina preventivă şi medicina dependenţelor. Litiul a depăşit limitele instrumentelor ei personale şi a observat că acesta poate preveni recidivele prin eliminarea schimbărilor de dispoziţie care îi determină pe dependenţi să caute o doză.

Cunoscut mai ales ca tratament pentru tulburarea bipolară, litiul este prezent în mod natural în cantităţi infime în organism, fiind găsit în alimente şi apă, şi influenţează zeci de căi de semnalizare implicate în sănătatea creierului, inflamaţie şi repararea celulară. Apigian face parte dintr-un grup restrâns, dar vocal, de medici care consideră litiul ca un nutrient esenţial.

Unii nu au sau nu obţin suficient litiu

Persoanele cu boli renale şi cele aflate în dializă sunt expuse riscului de a dezvolta o deficienţă de litiu, deoarece tratamentul îl filtrează din organism. Însă nu se ştie dacă această deficienţă este legată de alte probleme. Nu există o cotă nutriţională stabilită pentru litiu.

Nivelul de litiu din organism depinde în parte de expunerea zilnică, iar cea mai mare parte provine din apele subterane.

Litiul este absorbit prin intestin şi eliminat prin rinichi în decurs de o zi, iar rezervele sunt refăcute prin consumul de apă, cereale şi legume precum cartofii, roşiile, năutul, legumele cu frunze verzi şi varza.

Modificările în alimentaţie — în special filtrarea apei prin osmoză inversă — pot limita expunerea unei persoane.

„Ar putea fi apa îmbuteliată pe care o bea toată lumea sau toxinele din mediu care împiedică absorbţia. Un studiu a arătat că alimentele ultraprocesate reduc nivelul de litiu — aşa că există mulţi factori”, a declarat pentru The Epoch Times dr. James Greenblatt, un psihiatru care a utilizat suplimente de litiu la pacienţi de toate vârstele timp de 30 de ani şi autor al cărţii „The Lithium Revolution”.

Peste jumătate dintre copiii testaţi în cabinetul său au niveluri neglijabile sau nedetectabile de litiu – unul dintre numeroşii micronutrienţi pe care îi testează, deoarece a constatat că deficienţele acestora sunt legate de atenţie, starea de spirit şi sănătatea neurologică.

Reputaţia litiului în ceea ce priveşte sănătatea mintală

Pe baza unor studii de populaţie la scară largă, litiul este asociat, în general, cu rezultate mai bune în ceea ce priveşte sănătatea mintală.

S-a constatat că zonele cu concentraţii ridicate de litiu în apa potabilă publică din întreaga lume au rate mai scăzute de sinucidere, potrivit unei meta-analize publicate în The British Journal of Psychiatry. Autorii au sugerat că motivul ar putea fi faptul că litiul poate ameliora simptomele tulburărilor de dispoziţie sau că are efecte antiagresive.

Datorită dimensiunii sale moleculare reduse, litiul poate trece de bariera hematoencefalică pentru a ajunge în zone importante ale creierului, influenţând căile de semnalizare celulară care reglează inflamaţia, funcţia mitocondrială, repararea celulară şi nivelurile de neurotransmiţători.

O expunere scăzută la litiu este asociată cu rate mai ridicate de omucidere, comportamente agresive, tulburări unipolare/bipolare şi manie acută, potrivit unei analize publicate în revista „Science of the Total Environment”.

„Litiul este unul dintre cei mai eficienţi agenţi psihofarmacologici care a supravieţuit unei varietăţi de tendinţe psihoterapeutice în decursul a jumătate de secol”, au scris autorii.

Un mic studiu publicat în Journal of the American Association of Nurse Practitioners a arătat cum ar putea fi relevante genele. Dintre cei 50 de pacienţi cu depresie, tulburare bipolară sau tulburare de anxietate generalizată care prezentau o variantă de risc a genei CACNA1C, scorurile de depresie au scăzut cu 66%, iar cele de anxietate cu 65% după tratamentul cu litiu.

Totuşi, deoarece studiul nu a avut un grup de control, nu se ştie cu certitudine dacă litiul, luat singur, a determinat aceste îmbunătăţiri. Însă autorii şi alte studii menţionează că un astfel de screening genetic ar putea contribui la orientarea către tratamente psihiatrice mai personalizate.

Nu tot litiul este la fel

Litiul din apă şi alimente este biodisponibil, dar atunci când este administrat sub formă de supliment sau medicament, acesta necesită o moleculă purtătoare, precum acidul orotic, pentru a traversa membranele celulare.

Multe studii se concentrează pe litiu orotat — o formă de litiu care eliberează o doză mult mai mică decât carbonatul de litiu de calitate farmaceutică, utilizat pentru tratarea maniei în tulburarea bipolară şi a comportamentului agresiv sau de autovătămare.

O doză de 5 până la 20 de miligrame de litiu orotat nu prezintă riscuri de siguranţă şi este echivalentă cu 27 până la 107 miligrame de carbonat de litiu.

Forma de litiu eliberată pe bază de reţetă este de obicei administrată împreună cu molecula purtătoare, carbonatul, în doze care încep de la 250 de miligrame. Carbonatul nu trece foarte uşor prin celulă, necesitând doze de litiu care — la niveluri ridicate — pot deveni toxice şi pot creşte riscul de leziuni neurologice şi ale organelor.

Mulţi furnizori de servicii medicale şi pacienţi ezită să ia în considerare litiul ca supliment deoarece confundă suplimentul cu forma eliberată pe bază de reţetă, a spus Greenblatt.

„Cred că oamenii s-au temut să înţeleagă şi să utilizeze litiul în doze mici din cauza asocierii sale cu medicamentul, carbonatul de litiu”, a spus el.

„Este foarte important ca oamenii să înţeleagă că este ceva cu totul diferit. Efectele secundare potenţiale ale litiului orotat sunt foarte rare, iar la aceste doze mai mici, pare să aibă un beneficiu clinic destul de semnificativ.”

Numeroasele efecte ale litiului

Efectul litiului asupra neurotransmiţătorilor are o mare importanţă, acţionând prin numeroase mecanisme şi căi interconectate.

„Este pur şi simplu uluitor, iar încercarea de a explica acest lucru este atât fascinantă, cât şi frustrantă, deoarece există atât de multe mecanisme de acţiune”, a spus Greenblatt.

Litiul creşte nivelul factorului neurotrofic derivat din creier (BDNF), o proteină care îmbunătăţeşte sistemul nervos prin menţinerea neuronilor în viaţă şi ajută la creşterea de noi sinapse care ajută creierul să se adapteze, să înveţe şi să formeze noi amintiri.

Creşterea nivelului de BDNF are loc cu ajutorul unuia dintre mecanismele principale ale litiului: inhibarea glicogen sintaza kinazei 3 (GSK3), o enzimă care reglează moartea celulară, metabolismul şi inflamaţia.

„Există cercetători care studiază medicamente cu acest efect, deoarece aceasta este o enzimă importantă care provoacă inflamaţia la nivelul creierului”, a spus Greenblatt.

Hiperactivitatea GSK3 este asociată cu progresia unor afecţiuni precum neurodegenerarea, creşterea tumorilor şi rezistenţa la insulină.

Un nivel scăzut de litiu a fost descoperit în creierul persoanelor cu tulburări cognitive uşoare, un precursor al bolii Alzheimer, într-un studiu publicat în Nature. Cercetătorii au constatat, de asemenea, că epuizarea rezervelor de litiu din creierul şoarecilor a dus la creşterea depunerilor de plăci amiloide şi a aglomerărilor de proteine tau — semne caracteristice ale bolii Alzheimer — şi a accelerat declinul cognitiv, dar terapia cu litiu orotat a prevenit modificările cerebrale şi pierderea memoriei.

Dintre cei 252.178 de bărbaţi şi femei urmăriţi timp de peste trei ani şi jumătate, cei cu un nivel mai ridicat de litiu în apa freatică au prezentat un risc redus de cancer, conform unui studiu publicat în JAMA Network Open. Autorii au remarcat că litiul poate bloca enzime precum GSK3 şi monofosfatul de inozitol, care sunt implicate în evoluţia cancerului.

Se pare că litiul poate ajuta organismul să reacţioneze mai eficient la insulină; diabetul este asociat cu întreruperea tratamentului cu litiu la pacienţii cu tulburare bipolară. Litiul inhibă GSK3, care, în mod normal, frânează semnalizarea insulinei. Fără această frânare, insulina poate transporta mai uşor glucoza în celule şi poate proteja pancreasul de supraproducţia de insulină, ferindu-l de leziunile oxidative.

Alte studii indică faptul că litiul ar putea avea un efect protector împotriva virusurilor precum COVID-19, HIV şi herpesul. Litiul este, de asemenea, asociat cu beneficii în ceea ce priveşte funcţiile cardiovasculare, musculo-scheletice, metabolice şi cognitive, precum şi procesele inflamatorii şi antioxidante ale organismului îmbătrânit, potrivit unui studiu publicat în revista „Current Neuropharmacology”. GSK3 a fost din nou evidenţiată ca mecanism, în aceste cazuri, pentru reglarea inflamaţiei, supravieţuirii celulare, metabolismului şi reparării ţesuturilor.

Cât litiu este necesar?

Unii psihiatri — inclusiv Greenblatt — şi cercetători susţin că litiul ar trebui considerat un nutrient esenţial.

S-a sugerat ca litiul să fie adăugat în cereale şi în multivitamine pentru adulţi. În 1929, citratul de litiu era unul dintre principalele ingrediente ale unei băuturi răcoritoare numită Bib-Label Lithiated Lemon-Lime Soda, care a devenit ulterior 7UP. Ingredientul a fost eliminat în 1950 şi, de atunci, a fost considerat în mare măsură un contaminant.

Însă dozarea poate fi complexă, potrivit unei analize publicate în revista „Biological Trace Element Research”, care a semnalat un caz de greaţă şi vărsături severe asociate cu 120 mg de litiu — o doză obişnuită de supliment este, de obicei, de 5 mg.

„Riscul abuzului intenţionat al suplimentului sau al intoxicaţiei accidentale... constituie, de asemenea, un obstacol în calea creşterii aportului acestui element la nivelul populaţiei”, au scris autorii studiului de sinteză.

Fortificarea rezervelor de apă sau a alimentelor ar fi un pas prea îndrăzneţ, a afirmat Greenblatt. El a spus că este de părere că suplimentarea cu litiu ar trebui să corespundă nivelurilor şi nevoilor individuale şi să fie utilizată doar de cei care ar beneficia de aceasta, în loc să fie impusă tuturor.

Având în vedere tendinţele pe care le-a observat în ceea ce priveşte persoanele care reacţionează cel mai bine la litiu — cele care se confruntă cu iritabilitate, furie şi impulsivitate şi care au antecedente familiale de dependenţă —, el recomandă adesea doze mici de litiu orotat, de obicei între 5 şi 10 mg.

Apigian a afirmat că litiul nu este doar o alternativă mai sigură la multe medicamente, ci este, de asemenea, esenţial pentru o stare de bine optimă.

„Avem toate studiile de care avem nevoie pentru a ne putea baza cu adevărat pe această fundaţie solidă şi a afirma că este un nutrient cheie”, a spus aceasta.

„Ce trebuie să facem este să acceptăm faptul că nu totul se rezolvă cu un medicament prescris.”

Sursa: Epoch Times SUA