Descoperiri recente despre rinichi determină oamenii de ştiinţă să-şi revizuiască teoriile

Mulţi oameni consideră că rinichii sunt nişte simple filtre.

Noi cercetări — aflate încă în stadiu incipient, nepublicate şi, până în prezent, efectuate în mare parte pe animale — sugerează că aceste două organe de mărimea unui pumn au roluri mult mai ample decât credeam. Se pare că rinichii noştri se află într-o comunicare constantă cu sistemul imunitar şi chiar cu poftele noastre.

Prezentate în cadrul conferinţei „Controlul funcţiei renale în stare de sănătate şi boală” din 2026, organizată de Societatea Americană de Fiziologie, aceste descoperiri oferă o perspectivă asupra ritmului rapid în care evoluează înţelegerea oamenilor de ştiinţă cu privire la funcţia renală.

1. Rinichii ar putea contribui la apariţia poftei de sărat

În mod tradiţional, oamenii de ştiinţă au considerat pofta de sare ca fiind ceva controlat în mare măsură de creier.

Totuşi, noi descoperiri sugerează că dorinţa de a consuma sare ar putea rezulta dintr-o „comunicare între rinichi şi creier”, potrivit lui Babatunde Anidu, doctorand la Facultatea de Medicină a Universităţii din Minnesota şi autor principal al studiului.

„Rinichii participă activ la modelarea comportamentului de consum al sării”, a declarat Anidu pentru The Epoch Times prin e-mail.

Se ştie că rinichii reglează echilibrul de sare şi lichide. De asemenea, aceştia conţin nervi senzoriali care transmit continuu informaţii creierului despre starea internă a organismului — un proces pe care Anidu şi colegii săi îl numesc „interocepţie renală”.

Dializa poate masca capacitatea rinichilor de a se autoregenera

Pentru a testa dacă aceste semnale afectează pofta de sare, cercetătorii au epuizat mai întâi rezervele de sodiu şi lichide ale şobolanilor, apoi le-au oferit acces atât la apă, cât şi la o soluţie sărată. Şobolanii cu semnalizarea nervoasă renală intactă au băut semnificativ mai multă soluţie sărată decât şobolanii ai căror nervi senzoriali renali fuseseră dezactivaţi, în timp ce consumul de apă a rămas aproximativ acelaşi în ambele grupuri.

Descoperirile ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care reducerea consumului de sodiu poate fi dificilă pentru unele persoane şi ar putea, în cele din urmă, să îndrume cercetătorii către noi modalităţi de gestionare a excesului de sare, a spus Anidu.

2. Momentul în care mănânci este la fel de important ca alimentele consumate

Majoritatea sfaturilor pentru protejarea sănătăţii rinichilor se concentrează pe ce mănânci — în special pe limitarea excesului de sodiu. Însă un nou studiu realizat pe şobolani predispuşi la hipertensiune arterială sensibilă la sare sugerează că momentul în care mănânci contează la fel de mult ca ceea ce mănânci.

Cercetătorii au descoperit că şobolanii a căror alimentaţie era limitată la un interval orar zilnic — o metodă cunoscută sub numele de alimentaţie cu restricţie temporală — au prezentat modificări moleculare la nivelul rinichilor, compatibile cu o inflamaţie redusă, în comparaţie cu şobolanii care puteau mânca oricând doreau.

Cercetătorii au luat două grupuri de şobolani şi i-au hrănit cu o dietă bogată în sare.

Unui grup i s-a permis să mănânce hrana sărată oricând doreau; celălalt grup a fost supus unui program de „post intermitent”: li s-a permis să mănânce hrana sărată doar într-un interval specific de timp în fiecare zi.

Chiar dacă au consumat aceeaşi hrană sărată, grupul care a ţinut post a avut rinichi mai sănătoşi. Rinichii lor au prezentat un nivel mai scăzut de inflamaţie, iar organismele lor au activat în mod natural gene care au ajutat rinichii să ardă energia provenită din grăsimi şi carbohidraţi mult mai eficient.

Cercetătorii au descoperit dovezi ale unei gluconeogeneze crescute — un proces prin care rinichii produc glucoză — ceea ce ar putea reflecta schimbări metabolice mai ample asociate cu alimentaţia cu interval de timp limitat.

Rezultatele sugerează că modificarea orarului meselor ar putea ajuta la protejarea rinichilor împotriva leziunilor cauzate de o alimentaţie necorespunzătoare.

3. Exerciţiul fizic poate ajuta rinichii să se refacă după o afecţiune

Se ştie că exerciţiul fizic este benefic pentru inimă, muşchi şi metabolism — acum, un nou studiu realizat pe şoareci sugerează că acesta ar putea ajuta şi rinichii să se refacă după anumite tipuri de afecţiuni.

Cercetătorii au descoperit că şoarecii cărora li s-a permis să facă exerciţii fizice în mod voluntar timp de câteva săptămâni s-au refăcut mai repede după un tip comun de afecţiune renală cunoscut sub numele de ischemie-reperfuzie. După trei zile, simptomele de insuficienţă renală reveniseră în mare parte la normal la şoarecii care făcuseră exerciţii fizice, în timp ce şoarecii sedentari continuau să prezinte afecţiuni în curs de desfăşurare.

„Datele noastre sugerează că exerciţiile fizice sporesc rezistenţa renală la afecţiuni”, a declarat Sophia Sears, profesor asistent de medicină la Centrul pentru Ştiinţe Cardiometabolice al Facultăţii de Medicină a Universităţii din Louisville şi autoare principală a studiului, pentru The Epoch Times, prin e-mail.

„Cred că cea mai importantă concluzie este că activitatea fizică şi exerciţiile fizice sunt importante pentru sănătatea rinichilor.”, a afirmat aceasta.

Cercetătorii încă încearcă să descopere de ce exerciţiile fizice par să aibă acest efect protector. O posibilitate implică celule imune specializate care ajută la eliminarea ţesutului deteriorat şi susţin procesul de refacere.

„Observăm, de asemenea, schimbări în populaţiile de celule imune către un fenotip mai antiinflamator şi favorabil recuperării”, a spus Sears. „Lucrăm acum la experimente pentru a răspunde la aceste întrebări legate de mecanismele de acţiune.”

Sears şi colegii ei au găsit, de asemenea, dovezi că exerciţiile fizice cresc volumul sângelui din rinichi, o schimbare care ar putea ajuta organele să reziste mai bine la stresul fiziologic.

4. Anumite celule imune ar putea menţine tensiunea arterială sub control

Noi cercetări sugerează că anumite celule imune ar putea contribui la protecţia împotriva hipertensiunii arteriale.

Cercetătorii care studiază hipertensiunea sensibilă la sare — o afecţiune în care tensiunea arterială creşte mai dramatic ca răspuns la consumul de alimente sărate — au descoperit că eliminarea anumitor celule imune, cunoscute sub numele de celule mieloide, a agravat hipertensiunea în loc să o amelioreze.

Şoarecii care nu au aceste celule au înregistrat creşteri mai mari ale tensiunii arteriale, au reţinut mai mult sodiu şi au prezentat o funcţionare mai slabă a vaselor de sânge. De asemenea, aceştia au produs mai puţin oxid nitric, o moleculă care ajută vasele de sânge să se relaxeze şi să menţină un flux sanguin sănătos.

Rezultatele sugerează că cel puţin unele celule imune ajută organismul să gestioneze excesul de sare din alimentaţie, susţinând capacitatea rinichilor de a elimina sodiul şi contribuind la funcţionarea corectă a vaselor de sânge, contrazicând presupunerea comună că activitatea imunitară este întotdeauna dăunătoare în cazul hipertensiunii.

„Descoperirile noastre sugerează că sistemul imunitar nu acţionează neapărat negativ asupra organismului în cazul hipertensiunii”, a declarat Josselin Nespoux, fiziolog renal şi cercetător postdoctoral la Universitatea din Edinburgh, pentru The Epoch Times, prin e-mail.„Anumite celule albe din sânge par să protejeze efectiv organismul în cazul hipertensiunii sensibile la sare, contribuind la menţinerea sănătăţii vaselor de sânge şi stimulând rinichii să elimine sarea.”

Nu se ştie încă dacă aceleaşi mecanisme funcţionează şi la oameni. Însă descoperirile ar putea ajuta în cele din urmă oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine de ce reglarea tensiunii arteriale variază de la o persoană la alta şi ar putea dezvălui noi ţinte pentru tratarea hipertensiunii sensibile la sare.

5. Echipa de refacere a rinichilor din cadrul sistemului imunitar

Sistemul imunitar poate influenţa nu numai tensiunea arterială. Un alt studiu, realizat pe şoareci, sugerează că acesta joacă, de asemenea, un rol esenţial în recuperarea rinichilor după o afecţiune.

Folosind tehnici avansate de imagistică şi instrumente genetice, cercetătorii au urmărit celulele imune numite macrofage din rinichii şoarecilor după o afecţiune renală acută şi au descoperit că aceste celule păreau să îşi asume roluri diverse în diferite etape ale recuperării. Imediat după producerea leziunii, celulele s-au deplasat şi s-au grupat în zonele afectate de inflamaţie şi leziuni. Ulterior, acestea au contribuit la eliminarea resturilor celulare şi au susţinut procesul de refacere.

Deşi îndepărtarea unora dintre aceste celule înainte de producerea leziunii ar putea avea un efect protector, îndepărtarea lor în timpul fazei de recuperare a încetinit vindecarea, iar materialul deteriorat a rămas în rinichi, crescând riscul de cicatrizare pe termen lung.

„Ceea ce încerc să înţeleg este modul în care se comportă diferite populaţii de macrofage după o afectare renală acută”, a declarat Waleed Rahmani, cercetător la Universitatea Washington din St. Louis şi autor principal al studiului, pentru The Epoch Times, prin e-mail. „Unele sunt inflamatorii şi dăunătoare, în timp ce altele au rol protector şi ajută la repararea rinichilor.”

Descoperirile evidenţiază o conştientizare tot mai mare în rândul cercetătorilor din domeniul nefrologiei: celulele imune nu sunt pur şi simplu „bune” sau „rele”. În schimb, efectele lor se pot schimba în funcţie de momentul în care ajung, de locul în care se află şi de semnalele pe care le primesc de la ţesutul înconjurător.

Printr-o mai bună înţelegere a acestor semnale, Rahmani speră că cercetătorii vor putea dezvolta, în cele din urmă, terapii care să încurajeze propriile celule imune ale rinichilor să susţină vindecarea şi să reducă formarea de cicatrici după afectare.

Mai mult decât simple filtre

Rinichii sunt mult mai mult decât simple filtre pasive. În cadrul acestor cinci studii, rinichii se dovedesc a fi profund integraţi în reţelele de comunicare ale organismului — influenţând comportamentul, metabolismul, tensiunea arterială şi reacţiile imunitare.

Deşi nu sunt încă o certitudine ştiinţifică, luate în ansamblu, aceste descoperiri reflectă o schimbare mai amplă în modul în care oamenii de ştiinţă percep din ce în ce mai mult rinichii - ca organe a căror influenţă se extinde în întregul organism, jucând un rol mult mai important în sănătatea generală decât îşi dau seama majoritatea oamenilor.

Sursa: Epoch Times SUA