După operaţia la coloană: exerciţii uşoare pentru recuperare şi mobilitate
alte articole
La patru luni după o operaţie de fuziune cervicală, un bărbat încă nu putea să-şi ridice mâna stângă pentru a-şi atinge capul. Umărul stâng îi rămânea dureros, sensibil şi încordat, în ciuda electroterapiei şi a altor tratamente de susţinere.
Dr. Toddy Wu, specialist în terapia cu ac-cuţit la nivelul coloanei vertebrale, a atribuit mişcarea limitată unor aderenţe suspectate în muşchii profunzi care susţin coloana cervicală. După ce dr. Wu a tratat mai multe zone cu terapia cu ac-cuţit, cunoscută şi sub numele de acupotomie, pacientul a reuşit imediat să-şi ridice braţul.
Cazul ilustrează un aspect important: atunci când durerea persistă după o operaţie la coloană, zona operată poate fi doar o parte a problemei. Este posibil să fie necesară evaluarea muşchilor, fasciilor, nervilor şi tiparelor de mişcare din jur.
De ce durerea poate persista după operaţie
Pacientul a suferit o fuziune la nivelul regiunii C5–C7 pentru hernie de disc, îngustarea foramenului (stenoza foraminală) şi compresia rădăcinii nervoase. Intervenţia chirurgicală a rezolvat problemele structurale care exercitau presiune asupra nervilor, dar recuperarea după o fuziune vertebrală durează. Osul în sine poate avea nevoie de şase până la 12 luni pentru a se fuziona complet, iar activitatea fizică este, de obicei, intensificată treptat, sub supraveghere medicală.
Simptomele persistente nu înseamnă neapărat că operaţia a eşuat. În timpul recuperării, durerea sau mişcarea limitată pot fi influenţate şi de iritaţia nervoasă reziduală, de protecţia musculară, de slăbiciune, de tiparele de mişcare alterate sau de probleme la nivelul umărului şi al ţesuturilor moi înconjurătoare.
În acelaşi timp, simptomele persistente sau care se agravează nu trebuie atribuite automat muşchilor încordaţi sau aderenţelor. Apariţia unei noi slăbiciuni, a amorţelii, a problemelor de echilibru, a febrei, a modificărilor la nivelul plăgii sau a intensificării durerii necesită o evaluare promptă de către chirurg sau un alt medic calificat.
Imagistica este doar o parte a evaluării
Wu a comparat imagistica coloanei vertebrale cu partea vizibilă a unui aisberg: oferă informaţii valoroase, dar s-ar putea să nu explice fiecare sursă de durere.
Radiografiile sunt utile pentru examinarea oaselor, a aliniamentului şi a dispozitivelor chirurgicale, în timp ce RMN-ul poate arăta discurile, nervii, măduva spinării şi multe ţesuturi moi din jur. Însă o scanare este o imagine statică. Ea nu poate arăta pe deplin cât de uşor se mişcă o persoană, care sunt muşchii care se contractă de protecţie, dacă umărul contribuie la problemă sau cât de puternic corespund simptomele cu un rezultat imagistic.
Din acest motiv, imagistica este cea mai utilă atunci când este interpretată împreună cu un examen fizic care evaluează forţa, sensibilitatea, reflexele, durerea la palpare şi amplitudinea mişcării.
În cazul pacientului, Wu a utilizat palparea şi testarea mişcării pentru a identifica ce a considerat el fi zone de restricţie a ţesuturilor moi în muşchii profunzi de susţinere ai gâtului. Aceste restricţii, a spus el, păreau să limiteze capacitatea pacientului de a-şi ridica braţul.
Ce este terapia cu ac-cuţit?
Terapia cu ac-cuţit, sau acupotomie, utilizează un instrument subţire cu un vârf mic asemănător unei lame. Acesta este introdus prin piele pentru a elibera anumite zone de ţesut moale tensionat sau restricţionat.
Spre deosebire de acupunctura convenţională, care foloseşte ace fine pentru a stimula puncte specifice, acupotomia are ca scop eliberarea mecanică a ţesutului. Deoarece instrumentul poate ajunge la ţesuturi profunde, în special în jurul coloanei vertebrale, tratamentul necesită cunoştinţe anatomice detaliate şi evitarea cu atenţie a nervilor şi vaselor de sânge.
Wu a afirmat că o zonă extinsă de tensionare nu necesită neapărat o incizie extinsă. Tratarea câtorva puncte selectate cu atenţie poate fi suficientă pentru a reduce tensiunea anormală şi a permite îmbunătăţirea mişcării.
Cercetările privind acupotomia rămân limitate. O revizuire sistematică a 10 studii clinice a sugerat că aceasta poate reduce durerea la persoanele cu dureri cronice nespecifice de gât.
Acupotomia ar trebui considerată o procedură specializată, mai degrabă decât o soluţie de rutină pentru durerea postoperatorie. Orice persoană care se recuperează după o intervenţie chirurgicală la coloană ar trebui să consulte chirurgul înainte de a se supune unei acupuncturi sau altui tratament invaziv în apropierea zonei chirurgicale.
Restabilirea mişcării după vindecarea coloanei vertebrale
Odată ce pacientul a primit aprobarea de a face exerciţii, mişcările uşoare pot ajuta la reducerea rigidităţii şi la refacerea coordonării. Wu recomandă alegerea mişcărilor care par controlate şi care permit coloanei vertebrale şi umerilor să se mişte mai uşor ulterior.
Următoarele mişcări sunt exerciţii generale de mobilitate sugerate de Wu. Vă rugăm să vă opriţi dacă un exerciţiu provoacă durere ascuţită, durere iradiantă, amorţeală, slăbiciune, ameţeli sau agravarea simptomelor.
1. Pisica-Vaca
Acest exerciţiu uşor de mobilitate ajută la îmbunătăţirea flexibilităţii coloanei vertebrale şi la ameliorarea rigidităţii din zona spatelui şi a gâtului.
Pasul 1: Începeţi în patru labe — palmele şi genunchii pe sol, poziţionaţi direct sub umeri şi şolduri, cu spatele ţinut drept.
Pasul 2: Inspiraţi, lăsaţi abdomenul să se lase în jos, deschideţi pieptul şi ridicaţi încet capul. Priviţi în faţă sau uşor în sus, simţind o întindere în abdomen şi piept.
Pasul 3: Expiraţi, rotunjiţi spatele în sus, apropiaţi bărbia de piept şi priviţi spre buric. Simţiţi întinderea de-a lungul spatelui.
2. Poziţia căţeluşului şi întinderea sirenei
Această întindere fluidă deschide pieptul, umerii şi coloana vertebrală, promovând în acelaşi timp mobilitatea spatelui.
Pasul 1: Începeţi în patru labe — cu palmele şi genunchii pe podea, poziţionaţi exact sub umeri şi şolduri, cu spatele ţinut drept.
Pasul 2: Menţineţi şoldurile nemişcate şi întindeţi încet braţele în faţă, coborând uşor pieptul, axilele şi bărbia spre podea pentru a vă întinde spatele. Menţineţi poziţia câteva secunde.
Pasul 3: Coborâţi corpul înainte până când sunteţi complet întins pe burtă. Apoi apăsaţi cu mâinile pe podea pentru a ridica partea superioară a corpului, ridicând capul şi privind în sus. Menţineţi poziţia câteva secunde.
Pasul 4: Împingeţi încet şoldurile înapoi cu mâinile, revenind la poziţia din Pasul 2, şi repetaţi mişcarea înainte şi înapoi.
3. Întinderea şi îmbrăţişarea genunchilor
Această întindere simplă ajută la relaxarea zonei lombare şi la ameliorarea tensiunii care se poate acumula peste noapte sau după o şedere prelungită în poziţie aşezată.
Pasul 1: Întinde-te pe spate cu ambele picioare întinse.
Pasul 2: Îndoaie un genunchi sau ambii genunchi şi ridică-i uşor spre piept. Foloseşte-ţi mâinile pentru a-ţi îmbrăţişa genunchii şi a-i trage mai aproape de corp. Menţine poziţia câteva secunde, apoi eliberează-i încet şi coboară picioarele înapoi.
Chirurgia coloanei vertebrale poate corecta compresia, instabilitatea sau alte probleme structurale, dar operaţia nu reprezintă sfârşitul recuperării. Vindecarea implică, de asemenea, redobândirea forţei, a mobilităţii, a coordonării şi a încrederii în mişcare.
Când durerea persistă, obiectivul nu ar trebui să fie acela de a presupune că fiecare simptom provine din rezultatele scanării — sau că fiecare simptom provine din ţesuturile moi. O evaluare atentă atât a structurii, cât şi a funcţiei oferă cea mai clară cale către identificarea cauzei şi alegerea celui mai sigur tratament
