Legende şi istorie mitică: Houyi şi Chang'e Zeiţa Lunii
alte articole

Legendele sunt ca nisipurile mişcătoare din deşert — în continuă schimbare şi greu de înţeles. Această legendă nu face excepţie, iar versiunile ei sunt numeroase.
Împăratul de Jad, stăpânul Cerului, avea zece fii neascultători. Într-o zi, aceştia s-au transformat în zece sori, arzând fără milă pământul de la înălţimea cerurilor. Nefiind în măsură să le oprească răutăţile, Împăratul de Jad l-a chemat pe Houyi, un arcaş renumit pentru precizia cu care acţiona. Împăratul i-a poruncit nemuritorului să le dea o lecţie fiilor săi.
Houyi a coborât pe Pământ şi a văzut cu ochii lui suferinţa lumii. Totul era carbonizat şi lipsit de viaţă, iar oamenii se aflau în agonie. Copleşit de indignare, a trecut la acţiune. Scoţând săgeţile din tolbă, a ţintit spre sori. Mai întâi a căzut unul, apoi altul. În cele din urmă, nouă dintre fiii Împăratului de Jad au murit. Houyi a lăsat în viaţă doar un singur soare, pentru a oferi Pământului lumină şi căldură.
Auzind vestea, Împăratul de Jad s-a înfuriat şi i-a alungat din Rai pe Houyi şi pe frumoasa sa soţie, Chang’e, privându-i de nemurire. Acum erau obligaţi să trăiască pe Pământ ca nişte muritori obişnuiţi.
Cei doi au găsit viaţa omenească grea şi mizerabilă. Deşi era un erou pentru omenire, Houyi avea o singură dorinţă: să evite moartea care îi aştepta pe toţi muritorii şi să se întoarcă în Rai alături de iubita sa soţie. Ea, cel puţin, nu merita să sufere.
Din fericire, Houyi şi-a amintit că nemuritoarea Regină-Mamă a Vestului, care trăia pe Pământ, deţinea elixirul nemuririi. Astfel că arcaşul, plin de speranţă, a pornit într-o călătorie anevoioasă pentru a-i cere ajutorul.
După nenumărate greutăţi, a ajuns în sfârşit la palatul ei de pe muntele sacru Kunlun. Aflând despre situaţia lor dificilă, miloasa Regină-Mamă i-a dat lui Houyi elixirul, dar şi un avertisment.
„Dacă bei jumătate din elixir, vei avea viaţă veşnică. Însă, dacă îl bei pe tot, te vei înălţa la ceruri ca un nemuritor cu drepturi depline.”
Jumătate pentru el; jumătate pentru soţia sa - era tot ce-şi putea dori Houyi.
Când Houyi s-a întâlnit cu Chang’e, ea a fost încântată de succesul lui. Totuşi, în timp ce soţul ei se odihnea după călătorie, ea nu a putut rezista tentaţiei de a arunca o privire la elixirul pe care el îl adusese. Dorinţa ei profundă de a deveni nemuritoare a determinat-o să bea întreaga poţiune. În scurt timp, a simţit că membrele îi devin uşoare şi a început să plutească spre cer împotriva voinţei sale.
Fiind o zeitate izgonită, nu mai putea să se întoarcă în ceruri şi nici Pământul nu mai era acum la îndemâna ei. Neavând unde să se ducă, Chang’e a plutit spre Luna pustie, unde şi-a petrecut restul zilelor într-un palat singuratic, însoţită de un iepure alb. A plâns amarnic după soţul ei, Houyi, care a fost condamnat să-şi trăiască restul zilelor pe Pământ, ca un om obişnuit.