Proiect de lege: Adolescenţii care au împlinit 16 ani pot merge la psiholog şi fără acordul părinţilor
Senatoarea USR Ruxandra Cibu Deaconu anunţă că a depus în Parlament un proiect legislativ care le dă dreptul minorilor care au împlinit 16 ani dreptul de a solicita singuri evaluare psihologică şi psihoterapie.
În prezent, adolescenţii pot face acest lucru doar dacă beneficiază de semnătura ambilor părinţi, atrage atenţia senatoarea.
Ea punctează faptul că în România există încă familii în care subiectul mersului la psiholog este tabu, iar părinţii le refuză copiilor lor accesul la terapie pe motiv că "îi fac de râs în comunitate."
Redăm postarea senatoarei:
"La 16 ani, un adolescent din România poate semna singur un contract de muncă şi răspunde penal. Pentru o şedinţă de consiliere psihologică are nevoie de semnătura ambilor părinţi. Dacă semnează doar unul, ghinion.
Proiectul pe care l-am depus în Parlament i-ar da dreptul minorului care a împlinit 16 ani să ceară singur evaluare psihologică, consiliere şi psihoterapie, inclusiv la cabinetul de asistenţă psihopedagogică din propria şcoală.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că jumătate dintre afecţiunile mintale ale adultului debutează înainte de 14 ani, iar intervenţia timpurie este singurul lucru care schimbă traiectoria pe termen lung.
În România însă, între adolescentul care îşi da seama că are nevoie de ajutor şi specialistul care i-l poate da se aşază o formalitate care, în cele mai multe cazuri, nu protejează pe nimeni. Sunt familii în care subiectul nu se poate deschide, sunt părinţi care refuză pentru că le e ruşine în comunitate, sunt părinţi separaţi care nu mai vorbesc între ei, iar în mediul rural, unde distanţa şi lipsa specialiştilor fac oricum accesul dificil, refuzul acela devine definitiv.
Proiectul nu scoate familia din discuţie şi nu creează un spaţiu în care părinţii nu mai au ce căuta. Textul păstrează obligaţia specialistului de a informa de îndată părinţii şi, după caz, autorităţile, atunci când identifică un risc pentru siguranţa minorului sau situaţii de abuz. Excepţia e delimitată strict la serviciile psihologice, fără să atingă tratamentul psihiatric sau prescrierea de medicaţie.
Consiliul Economic şi Social a avizat favorabil, notând explicit că posibilitatea adolescentului de a se adresa singur cabinetului din şcoală este oportună, fiindcă şcoala rămâne, mai ales în rural, primul loc instituţional în care un copil poate cere ajutor. Consiliul Legislativ a avizat favorabil. Consiliul Superior al Magistraturii a constatat că soluţia intră în marja de apreciere a legiuitorului. Iar Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială a Senatului a dat, cu majoritate de voturi, aviz favorabil.
Legea nu e adoptată şi drumul până acolo e lung. Dar un adolescent de 17 ani care cere ajutor nu ar trebui să rămână fără el pentru că nu are două semnături, iar uneori una dintre ele e chiar a persoanei din cauza căreia are nevoie de ajutor."
