Nicturia: de ce mulţi oameni se trezesc des noaptea pentru a urina? Sfaturi utile pentru a o preveni

Foarte mulţi oameni se trezesc în timpul nopţii pentru a merge des la toaletă şi a urina. Se presupune că urinarea nocturnă este pur şi simplu o parte normală a procesului de îmbătrânire. În realitate, aceasta are mai multe cauze distincte.

Poate din cauza presupunerii că „este o chestiune de îmbătrânire”, doar aproximativ 1,5 milioane de americani, dintre cei aproximativ 50 de milioane de oameni afectaţi, apelează vreodată la tratament.

Simptomele nicturiei?

Nicturia - urinarea excesivă în timpul nopţii - se poate manifesta în mai multe moduri. Simptomul principal este trezirea pentru a urina, dar aceasta este adesea însoţită de alte efecte:

Perturbarea somnului: Trezirea pentru a urina poate întrerupe somnul şi poate face dificilă readormirea.

Oboseală şi iritabilitate în timpul zilei: Perturbările repetate ale somnului pot contribui la oboseală şi iritabilitate pe parcursul zilei.

Risc crescut de căderi nocturne: Ridicarea din pat noaptea poate creşte riscul de căderi, în special în rândul persoanelor în vârstă.

Volum crescut de urină: Unele persoane produc o cantitate neobişnuit de mare de urină, în special noaptea sau pe parcursul unei perioade de 24 de ore.

Nevoia urgentă de a urina cu cantităţi mici: Unele persoane simt o nevoie puternică sau bruscă de a urina, dar elimină doar o cantitate mică, deoarece iritarea vezicii urinare sau sensibilitatea crescută pot declanşa nevoia înainte ca vezica să fie plină.

Nicturia este în sine un simptom, nu o boală, şi este adesea asociată cu afecţiuni subiacente.

Ce cauzează nicturia?

Pentru a înţelege nicturia, este util să înţelegem cum funcţionează sistemul urinar.

Rinichii filtrează deşeurile şi excesul de apă din sânge pentru a produce urina, care se deplasează prin uretere către vezică pentru a fi stocată. Pe măsură ce vezica se umple, aceasta trimite un semnal către creier care generează nevoia de a urina, iar vezica se contractă pentru a împinge urina prin uretră.

Nicturia provine, în general, din una sau mai multe dintre cele patru cauze principale subiacente:

1. Producţia excesivă de urină pe timp de noapte

Persoanele cu această afecţiune produc o cantitate disproporţionată de urină pe timp de noapte, mai degrabă decât în timpul zilei, fenomen denumit poliurie nocturnă. Aceasta este cea mai frecventă cauză a nicturiei şi este raportată la până la 88% dintre persoane.

Societatea Internaţională de Continenţă defineşte poliuria nocturnă ca fiind producţia de urină pe timp de noapte care depăşeşte 20% din cantitatea totală de urină eliminată în 24 de ore la adulţii tineri sau 33% la adulţii în vârstă. Însă nu există un consens universal.

Hormonul antidiuretic, arginina vasopresina (AVP), creşte în mod normal în timpul somnului, semnalând rinichilor să reţină mai multă apă, ceea ce duce la o cantitate mai mică de urină, dar mai concentrată, pe parcursul nopţii. Când creşterea nocturnă a AVP este redusă sau absentă, ceea ce devine mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă, se urinează mai frecvent noaptea.

Peptida natriuretică atrială (PNA) are efectul opus, favorizând excreţia de sodiu şi apă de către rinichi. Afecţiuni precum apneea de somn şi insuficienţa cardiacă pot creşte eliberarea de PNA, ceea ce semnalează rinichilor să excrete mai mult sodiu şi apă, crescând producţia de urină pe timp de noapte şi putând provoca nicturie.

Poliuria nocturnă este mai frecventă la adulţii în vârstă.

2. Poliuria globală

În această afecţiune, organismul produce o cantitate excesivă de urină pe tot parcursul zilei, inclusiv în timpul somnului. Aceasta este definită de obicei ca fiind mai mult de 40 de mililitri pe kilogram de greutate corporală în 24 de ore sau 3 litri sau mai mult pe zi.

Printre cauzele frecvente se numără consumul excesiv de lichide şi diabetul zaharat, denumit în mod obişnuit diabet. În cazul diabetului, când nivelul de glucoză din sânge este prea ridicat pentru a putea fi reabsorbit de rinichi, excesul de glucoză se elimină prin urină şi atrage după sine o cantitate suplimentară de apă, ceea ce duce la o urinare crescută. Pierderea de lichide poate, de asemenea, să intensifice setea, ducând la un consum mai mare de lichide şi, la rândul său, la o urinare crescută.

Nivelul ridicat de calciu şi disfuncţia renală pot contribui, de asemenea, la apariţia nicturiei prin creşterea producţiei de urină, inclusiv pe timp de noapte.

3. Probleme de stocare a urinei în vezică

Când nicturia apare fără o producţie excesivă de urină, cauza este adesea o problemă de stocare a urinei în vezică, cum ar fi capacitatea redusă a vezicii urinare sau o vezică hiperactivă. Persoanele cu aceste probleme urinează de obicei frecvent, dar în cantităţi mici, şi pot prezenta, de asemenea, urgenţă şi frecvenţă urinară în timpul zilei. Aproximativ jumătate dintre persoanele cu urgenţă urinară în timpul zilei prezintă şi o nicturie semnificativă.

Problemele de stocare ale vezicii urinare pot fi asociate cu afecţiuni ale prostatei legate de vârstă la bărbaţi şi cu modificări postmenopauzale la femei, precum şi cu alţi factori, cum ar fi hiperplazia benignă de prostată sau HBP (mărirea prostatei), cistita neinfecţioasă (inflamaţia sau iritarea vezicii urinare), calculii vezicali, infecţiile tractului urinar, retenţia urinară, consumul de alcool şi cofeină şi anxietatea.

Obstrucţia vezicii urinare poate contribui, de asemenea, la nicturie şi la alte simptome ale tractului urinar inferior. Aceasta poate rezulta din spasmul uretral, strictura uretrală (îngustarea canalului care transportă urina din vezică) sau o masă sau o tumoare la nivelul vezicii urinare sau al unui alt organ pelvian.

Tulburările neurologice, diureticele şi edemul periferic la nivelul picioarelor pot agrava aceste simptome legate de vezică.

4. Tulburări de somn

Tulburările de somn, cum ar fi insomnia, pot contribui la nicturie. În unele cazuri, persoanele se trezesc din cauza unei tulburări de somn şi apoi urinează pur şi simplu pentru că sunt deja treze, mai degrabă decât să se trezească pentru că au nevoie să urineze.

Alţi factori care contribuie la nicturie

Alte afecţiuni şi factori care favorizează retenţia de lichide, inclusiv sindromul nefrotic, insuficienţa hepatică, hipertensiunea arterială şi aportul ridicat de sodiu, pot contribui la nicturie prin afectarea circulaţiei, a funcţiei renale sau a reglării sodiului şi a apei de către organism.

Anumite medicamente şi substanţe pot contribui la apariţia nicturiei. Diureticele şi glicozidele cardiace (un grup de medicamente care afectează contracţia şi ritmul cardiac) pot creşte excreţia urinară prin mobilizarea lichidului, în timp ce demeclociclina şi litiul pot afecta reacţia rinichilor la hormonul antidiuretic. Metoxifluranul şi fenitoina pot afecta capacitatea rinichilor de a concentra urina, în timp ce un aport excesiv de vitamina D poate provoca hipercalcemie (niveluri ridicate de calciu în sânge), ceea ce creşte producţia de urină.

Pe lângă schimbările hormonale, pot contribui şi mai mulţi factori specifici sănătăţii femeilor. În timpul sarcinii, uterul în creştere exercită presiune asupra vezicii urinare şi creşte frecvenţa urinării. Peste 86 la sută dintre femei suferă de nicturie în timpul sarcinii, care de obicei dispare după naştere. Prolapsul organelor pelvine asociat naşterii sau îmbătrânirii poate exercita presiune asupra vezicii urinare şi poate îngreuna golirea acesteia.

Alţi factori asociaţi includ depresia, utilizarea antidepresivelor şi boala Parkinson. Depresia poate contribui la nicturie prin perturbarea somnului. Unele antidepresive pot afecta funcţia vezicii urinare sau somnul, deşi efectul variază în funcţie de medicament. Boala Parkinson poate creşte producţia de urină pe timp de noapte prin modificarea activităţii sistemului nervos simpatic şi favorizarea excreţiei de sodiu.

Mai mulţi factori măresc în mod independent probabilitatea de a dezvolta nicturie:

• Vârsta înaintată: Nicturia devine mai frecventă şi mai severă odată cu înaintarea în vârstă. Peste jumătate dintre bărbaţii şi femeile cu vârsta peste 60 de ani sunt afectaţi. Factorii care contribuie la aceasta includ schimbările hormonale, acumularea de lichid în picioare în timpul zilei şi revenirea acestuia în fluxul sanguin pe timp de noapte, precum şi mărirea prostatei la bărbaţi.
• Obezitatea: Obezitatea este asociată cu o creştere de 2 până la 3 ori a incidenţei nicturiei. Printre factorii care pot contribui se numără riscul crescut de apnee obstructivă de somn, creşterea presiunii abdominale, retenţia de lichide şi diabetul.
• Sexul: În rândul adulţilor în vârstă, bărbaţii sunt mai predispuşi decât femeile la nicturie simptomatică, în mare parte deoarece mărirea prostatei devine mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă. În rândul adulţilor mai tineri, femeile sunt afectate mai frecvent.
• Vizionarea îndelungată a programelor TV sau a videoclipurilor: Un studiu observaţional din 2024 a analizat peste 13.000 de adulţi din SUA şi a constatat că persoanele care se uitau la televizor sau la videoclipuri timp de cinci sau mai multe ore pe zi prezentau un risc cu aproximativ 48% mai mare de a suferi de nicturie decât cele care se uitau cel mai puţin.

Cum se diagnostichează nicturia?

Diagnosticarea nicturiei implică de obicei mai multe metode pentru identificarea cauzei subiacente.

Evaluarea începe, de obicei, cu o analiză a istoricului medical şi a obiceiurilor de viaţă ale persoanei, împreună cu o examinare a altor afecţiuni medicale, în special a celor care afectează inima şi vasele de sânge, sistemul nervos, precum şi sistemele urinar sau reproductiv.

Urmează un examen fizic pentru a evalua greutatea, circumferinţa taliei şi tensiunea arterială, precum şi starea inimii, a plămânilor şi a părţii inferioare a picioarelor, pentru a depista eventualele umflături. Medicul poate verifica, de asemenea, dacă există retenţie urinară şi, atunci când este cazul, poate examina prostata la bărbaţi sau planşeul pelvin la femei.

Pe baza acestor informaţii, medicul va solicita, de obicei, teste suplimentare şi îi va cere pacientului să ţină un jurnal de micţiune.

• Jurnalul de micţiune pe 24 de ore: Acesta este un element cheie în diagnosticarea şi gestionarea nicturiei. Pacienţii notează când şi cât beau, precum şi când şi cât urinează, inclusiv episoadele nocturne. Aceste informaţii ajută la identificarea unor tipare, cum ar fi producţia excesivă de urină pe timp de noapte sau hiperactivitatea vezicii urinare, şi sunt utilizate pentru a urmări progresul tratamentului.

• Analize de laborator: Analizele de rutină ale sângelui şi urinei pot ajuta la identificarea afecţiunilor care pot contribui la nicturie, cum ar fi infecţiile urinare, problemele renale sau hepatice, diabetul şi dezechilibrele electrolitice. Concentraţia sângelui şi a urinei poate fi, de asemenea, verificată atunci când este necesar.
• Imagistică: Ecografia este, de obicei, prima metodă de imagistică preferată pentru examinarea tractului urinar. Se poate recurge la tomografie computerizată (CT) sau rezonanţă magnetică (RMN) dacă se constată anomalii sau dacă se suspectează alte afecţiuni. O scanare a vezicii urinare măsoară cantitatea de urină rămasă după urinare, în timp ce o ecocardiogramă, sau ecografie cardiacă, poate fi utilizată atunci când afecţiuni cardiace, precum insuficienţa cardiacă, ar putea contribui la această afecţiune.
• Testele urodinamice: Aceste teste verifică cât de bine funcţionează vezica urinară, uretra şi muşchii urinari. Ele pot măsura capacitatea şi presiunea vezicii urinare, debitul de urină şi dacă vezica se goleşte corespunzător. Testarea poate fi recomandată persoanelor care au dificultăţi la urinare, incontinenţă sau alte simptome urinare inexplicabile.
• Cistoscopia: Această procedură permite unui medic să examineze direct interiorul uretrei şi al vezicii urinare folosind un tub subţire prevăzut cu o cameră mică. Aceasta poate ajuta la identificarea problemelor fizice, cum ar fi calculii vezicali, tumorile, inflamaţiile sau obstrucţiile.

Tratamente pentru nicturie

Tratamentul începe, de obicei, prin identificarea şi abordarea factorilor care cauzează nicturia, mai degrabă decât prin simpla reducere a numărului vizitelor la toaletă în timpul nopţii.

1. Medicamente

Medicamentele pot fi utile atunci când nicturia este asociată cu vezica hiperactivă, producţia excesivă de urină pe timp de noapte sau obstrucţia urinară legată de prostată la bărbaţi.

• Terapia cu hormon antidiuretic: Desmopresina, medicamentul utilizat cel mai frecvent pentru nicturie, imită hormonul natural vasopresina pentru a reduce producţia de urină, diminuând urinarea nocturnă cu aproximativ 50% la unii pacienţi. Însă desmopresina prezintă o avertizare încadrată privind hiponatremia potenţial letală. Nivelul de sodiu din sânge trebuie să fie normal înainte de tratament şi monitorizat după începerea tratamentului sau la creşterea dozei, în special la persoanele cu vârsta de 65 de ani şi peste, precum şi la alte persoane cu risc crescut. De asemenea, aportul de lichide trebuie restricţionat corespunzător în jurul momentului administrării dozei. Desmopresina este, în general, evitată de persoanele cu anumite afecţiuni, inclusiv insuficienţă cardiacă, boală renală severă, niveluri scăzute de sodiu sau retenţie semnificativă de lichide.
• Medicamente anticolinergice: Acestea ajută la relaxarea vezicii urinare, reduc spasmele şi cresc capacitatea de stocare, diminuând urgenţa urinară, frecvenţa şi scurgerile. Sunt cele mai utile atunci când nicturia apare alături de alte simptome ale vezicii hiperactive. Efectele secundare frecvente includ gura uscată şi constipaţia; la persoanele în vârstă, pot provoca, de asemenea, confuzie, alte efecte secundare cognitive şi un risc crescut de căderi.
• Alfa-blocante: Aceste medicamente sunt utilizate frecvent pentru obstrucţia urinară legată de prostată la bărbaţi, îmbunătăţind fluxul urinar şi alte simptome ale HBP în aproximativ o lună. Alfa-blocantele mai vechi, precum terazosina şi doxazosina, pot provoca ameţeli sau scăderea tensiunii arteriale la ridicarea în picioare, în special la persoanele în vârstă.
• Agonişti ai receptorilor beta-3 adrenergici: Aceştia relaxează muşchiul vezicii urinare şi îi măresc capacitatea, având, în general, mai puţine efecte secundare de tip anticolinergic. Pot fi o opţiune pentru persoanele în vârstă cu risc mai mare de efecte secundare cognitive.
• Estrogen vaginal topic: Acesta poate ajuta la reducerea nicturiei la femeile aflate în postmenopauză, studiile sugerând că aproximativ 60% dintre acestea raportează anumite beneficii în urma terapiei cu estrogen.
• Antibiotice şi medicamente antiinflamatoare: Antibioticele pot fi utilizate pentru tratarea prostatitei bacteriene (inflamaţia glandei prostatei), în timp ce medicamentele antiinflamatoare pot ajuta la ameliorarea inflamaţiei şi a disconfortului. Inflamaţia prostatei poate irita tractul urinar inferior şi poate creşte sensibilitatea vezicii urinare şi senzaţia de urgenţă, contribuind la apariţia nicturiei.

2. Presiune pozitivă continuă în căile respiratorii (PPCR)

În cazul nicturiei asociate cu apneea obstructivă de somn, un aparat PPCR utilizează o mască, tuburi şi un mic motor pentru a furniza o presiune uşoară şi continuă a aerului, care menţine căile respiratorii deschise în timpul somnului. Un studiu din 2016 a constatat că PPCR a redus numărul vizitelor nocturne la toaletă de la 2,6 la 0,7 pe noapte la pacienţii sub 50 de ani cu nicturie.

3. Tratamente de intervenţie

În funcţie de cauza care stă la baza nicturiei, sunt disponibile diferite opţiuni, printre care se numără următoarele:

• Instilări vezicale: Acest tratament presupune administrarea medicamentului direct în vezică.
• Toxina onabotulinică A (Botox): Acest tratament presupune injectarea de Botox în peretele vezicii urinare printr-un endoscop mic, pentru a relaxa muşchiul vezicii. Injecţiile cu Botox pot fi luate în considerare pentru persoanele cu vezică hiperactivă care nu au răspuns adecvat la medicamente sau la alte tratamente, în special atunci când poliuria nocturnă nu este cauza principală.
• Stimularea nervului tibial posterior (SNTP): Acest tratament utilizează un ac mic şi o stimulare electrică uşoară în apropierea gleznei pentru a transmite semnale către nervii care ajută la controlul vezicii urinare, ajutând vezica să reţină urina mai mult timp. O meta-analiză din 2020, realizată pe baza a 28 de studii care au implicat aproape 2.500 de pacienţi cu sindromul vezicii hiperactive, a constatat că PTNS a redus nicturia cu aproximativ 1,6 episoade pe noapte şi urgenţa urinară cu aproximativ 2,2 episoade pe zi. În ansamblu, aproximativ 68% dintre pacienţi au avut succes cu acest tratament.

4. Intervenţia chirurgicală

Intervenţia chirurgicală este rar utilizată specific pentru nicturie şi este luată în considerare, de obicei, doar atunci când o impune o afecţiune subiacentă.

- Rezecţia transuretrală a prostatei: Această procedură minim invazivă îndepărtează o parte din prostata mărită care cauzează dificultăţi la urinare. Se efectuează folosind un instrument echipat cu o cameră video introdus prin penis, fără o incizie externă.

- Neuromodulaţia sacrală: Această procedură implică implantarea unui dispozitiv mic, asemănător unui stimulator cardiac, care trimite semnale electrice către nervii care controlează vezica urinară, ajutând la reglarea momentului în care vezica stochează urina şi se contractă.

- Mărirea vezicii urinare: Această procedură măreşte chirurgical vezica urinară şi poate fi luată în considerare în cazuri foarte rare, când alte tratamente sunt ineficiente.

- Devierea urinară: Această procedură redirecţionează urina printr-o cale nou creată, uneori folosind un segment de intestin pentru a crea o nouă vezică urinară sau un rezervor urinar.

5. Suplimente

Deşi melatonina este un hormon produs în mod natural de organism, iar bicarbonatul de sodiu este un ingredient alimentar obişnuit, ambele au fost utilizate pentru tratarea nicturiei.

- Melatonina: Un studiu din 2023, realizat pe 60 de femei cu vârsta peste 55 de ani care sufereau de nicturie, a constatat că administrarea a 2 miligrame de melatonină pe zi, timp de două săptămâni, a redus semnificativ frecvenţa urinării nocturne şi a crescut durata somnului neîntrerupt, în comparaţie cu placebo.

- Bicarbonatul de sodiu: Un studiu mic, cu un singur grup de control, de o lună, realizat în 2022 pe 72 de femei cu vezică hiperactivă şi urină acidă, a constatat că administrarea orală de bicarbonat de sodiu timp de o lună a îmbunătăţit semnificativ frecvenţa urinară, nicturia, urgenţa urinară şi scurgerile urinare. Bicarbonatul de sodiu administrat pe cale orală adaugă o cantitate substanţială de sodiu şi poate fi inadecvat pentru persoanele cu hipertensiune, insuficienţă cardiacă, edem sau anumite afecţiuni renale. Nu trebuie utilizat pentru autotratament fără supraveghere medicală.

- Extracte din seminţe de dovleac şi germeni de soia: Un studiu mai vechi, realizat pe 120 de persoane cu vezică hiperactivă, a constatat că o combinaţie de extracte din seminţe de dovleac şi germeni de soia a redus semnificativ frecvenţa urinară, urgenţa, incontinenţa şi frecvenţa nicturiei şi a îmbunătăţit simptomele generale. Nu au fost raportate probleme semnificative de siguranţă.

- Vitamina D: Un studiu din 2023, realizat pe 90 de femei aflate în postmenopauză cu deficit de vitamina D şi incontinenţă de urgenţă sau nicturie, a constatat că administrarea a 50.000 UI de vitamina D3 o dată pe săptămână, timp de opt săptămâni, a redus semnificativ micţiunile nocturne şi severitatea incontinenţei urinare, comparativ cu placebo. Aceasta este considerată o schemă terapeutică cu vitamina D, mai degrabă decât o doză de supliment de rutină, şi trebuie administrată sub supraveghere medicală. Este posibil să fie necesară monitorizarea nivelurilor de vitamina D şi calciu, deoarece un exces de vitamina D poate provoca hipercalcemie, care poate agrava poliuria. Aportul zilnic recomandat de vitamina D3 pentru adulţi este de 600 UI.

6. Fitoterapia

Gosha-jinki-gan, cunoscut şi sub denumirea de Ji-Sheng-Shen-Qi-Wan, sau „pilula care păstrează qi-ul rinichilor” în limba engleză, este un medicament tradiţional japonez Kampo şi chinezesc, preparat din 10 plante medicinale, printre care rădăcina de Achyranthes şi seminţele de Plantago.

Un studiu din 2015, realizat pe 30 de pacienţi cu nicturie care nu răspunseseră la alfa-1-blocante sau la medicamente antimuscarinice, a constatat că administrarea Gosha-jinki-gan timp de 12 săptămâni a redus numărul urinărilor nocturne cu aproximativ 0,9 episoade pe noapte. Un studiu din 2012, care a comparat acest remediu cu diureticul furosemid, a constatat că furosemidul a fost mai eficient, Gosha-jinki-gan oferind doar o îmbunătăţire modestă.

7. Acupunctura

Un studiu din 2025, realizat pe 60 de supravieţuitori ai cancerului de prostată, a constatat că, după 10 săptămâni de tratament, urinarea nocturnă a scăzut cu aproximativ 1,1 episoade pe noapte în cazul acupuncturii, comparativ cu o lipsă aproape totală a schimbărilor în grupul de control. Beneficiul a persistat timp de cel puţin o lună după tratament, cu o reducere de aproximativ 0,8 episoade.

8. Moxibustia

Un studiu din 2020, realizat pe 29 de bărbaţi cu prostată mărită, a constatat că adăugarea moxibustiei de două ori pe săptămână, timp de patru săptămâni, la medicaţia standard a redus frecvenţa urinării nocturne cu aproximativ 0,8 episoade pe noapte mai mult decât medicaţia administrată singură. Însă sunt necesare studii mai ample pentru a confirma eficacitatea moxibustiei în cazul nicturiei.

Abordări naturale şi legate de stilul de viaţă pentru tratarea ncturiei

În mod tradiţional, nicturia era tratată doar atunci când deranja semnificativ pacientul. Ghidurile actuale sugerează oferirea unui tratament oricărei persoane cu nicturie semnificativă, chiar şi atunci când aceasta provoacă un disconfort redus, managementul începând de obicei cu schimbări ale stilului de viaţă, indiferent de cauza care stă la bază.

Managementul lichidelor şi al alimentaţiei

Ajustarea momentului şi a conţinutului meselor şi a băuturilor poate ajuta la reducerea producţiei de urină pe timp de noapte şi la ameliorarea nicturiei.

• Planificaţi-vă consumul de lichide: Menţineţi-vă bine hidrataţi pe parcursul zilei, dar limitaţi consumul de lichide spre sfârşitul după-amiezii şi seara, în special cu două până la patru ore înainte de culcare. Nevoile de lichide variază în funcţie de greutatea corporală, climă, activitate fizică, starea de sănătate, medicamente, sarcină şi riscul de deshidratare. Persoanele cu afecţiuni cardiace sau renale pot avea nevoie de restricţii individualizate privind consumul de lichide, stabilite de medicul curant.
• Atenţie la ce mâncaţi şi beţi: Limitaţi consumul de alcool şi cofeină, care pot creşte producţia de urină, şi reduceţi consumul de sare şi proteine, în special spre sfârşitul zilei. Un studiu din 2024, care a implicat aproape 28.500 de bărbaţi, a constatat că consumul frecvent de legume a fost asociat în mod constant cu îmbunătăţirea simptomelor urinare generale.
• Gestionaţi-vă greutatea: Excesul de greutate poate exercita o presiune suplimentară asupra vezicii urinare şi poate contribui la apariţia simptomelor urinare. Pierderea excesului de greutate poate ajuta la reducerea urgenţei, frecvenţei şi scurgerilor de urină.
• Modificaţi momentul administrării diureticelor: Dacă luaţi un diuretic cu acţiune scurtă, administrarea acestuia după-amiaza (sau cu cel puţin şase ore înainte de culcare) poate permite eliminarea excesului de lichid mai devreme în cursul zilei şi reducerea producţiei de urină pe timpul nopţii. Discutaţi orice modificare a momentului administrării cu medicul care v-a prescris medicamentul.

Gestionarea redistribuirii lichidelor

Reducerea acumulării de lichid în picioare în timpul zilei poate contribui la limitarea cantităţii de urină produsă pe timpul nopţii.

• Evitaţi statul în picioare prelungit: Statul în picioare prelungit poate contribui la umflarea părţii inferioare a picioarelor.
• Ridicaţi-vă picioarele sau purtaţi ciorapi de compresie: Făcând acest lucru de la sfârşitul după-amiezii sau după cină până la ora de culcare poate reduce acumularea de lichid în picioare.
• Un pui de somn scurt după-amiază: O perioadă scurtă de somn poate ajuta la transferul excesului de lichid din ţesuturi în fluxul sanguin, astfel încât acesta să poată fi eliminat înainte de ora de culcare. Asiguraţi-vă că somnul de după-amiază este scurt, deoarece somnul de lungă durată sau târziu, în special după ora 15:00, poate afecta somnul nocturn.
• Gestionarea enurezisului nocturn: Husele impermeabile pentru saltea, chiloţii absorbanţi pot ajuta la gestionarea enurezisului nocturn.

Terapia comportamentală pentru nicturie

Aceste tehnici pot fi practicate pe cont propriu şi includ exerciţii pentru planşeul pelvin, antrenarea vezicii urinare, obiceiuri bune de somn şi strategii pentru reducerea umflării picioarelor.

Practicaţi exerciţii pentru muşchii planşeului pelvin

Exerciţiile ajută la reducerea hiperactivităţii vezicii urinare şi a scurgerilor urinare.

Alte tehnici de antrenare a vezicii urinare:

• Tehnici de suprimare a nevoii urgente: Când simţiţi nevoia urgentă, păstraţi-vă calmul, opriţi sau eliminaţi factorii declanşatori, faceţi o pauză sau aşezaţi-vă, efectuaţi contracţii ale planşeului pelvin, respiraţi încet şi distrageţi-vă atenţia până când nevoia se potoleşte. Apoi mergeţi calm la toaletă. Evitaţi să vă grăbiţi sau să urinaţi în mod repetat „pentru orice eventualitate”, deoarece acest lucru poate determina vezica să reţină o cantitate mai mică de urină.
• Golirea întârziată: Golirea întârziată măreşte treptat intervalul de timp dintre vizitele la toaletă, urmărind atingerea unui interval mai obişnuit de trei până la patru ore. Tehnicile de suprimare a nevoii de urinare pot fi de ajutor în timp ce vezica se adaptează.
• Goliţi vezica de două ori: Urinaţi, aşteptaţi puţin, apoi încercaţi din nou. Acest lucru poate reduce cantitatea de urină rămasă în vezică, în special la persoanele cu obstrucţie urinară uşoară sau cu forţa musculară a vezicii redusă.

Respectaţi obiceiurile bune de somn

Menţineţi un program regulat de somn, asiguraţi-vă că dormitorul este confortabil şi liniştit, limitaţi utilizarea ecranelor şi fumatul înainte de culcare, urmaţi o rutină relaxantă înainte de culcare şi evitaţi activităţile sau gândurile stresante înainte de culcare.

Combinate, aceste schimbări de stil de viaţă şi tehnici comportamentale pot reduce urinarea nocturnă cu până la 50% la unele persoane. Aţi putea lua în considerare efectuarea unui studiu formal al somnului dacă nicturia nu se ameliorează suficient cu măsurile iniţiale de tratament. Evaluarea somnului este recomandată atunci când se suspectează apneea obstructivă de somn — de exemplu, în cazul sforăitului puternic, al apneelor observate de alte persoane, al obezităţii, al durerilor de cap matinale sau al somnolenţei excesive în timpul zilei.

Cum influenţează nicturia starea de spirit?

Anxietatea sau teama legată de nevoia de a urina vă pot spori atenţia asupra senzaţiilor vezicale şi pot intensifica senzaţia de urgenţă. Anxietatea poate, de asemenea, să activeze reacţia organismului la stres, crescând starea de alertă şi făcându-vă mai sensibil la senzaţiile fizice pe care, în alte condiţii, le-aţi ignora în timpul somnului. Păstrarea calmului şi practicarea tehnicilor de relaxare pot ajuta la reducerea anxietăţii şi la îmbunătăţirea somnului.

Cum se poate preveni nicturia?

Nicturia nu poate fi întotdeauna prevenită, mai ales când este legată de afecţiuni medicale subiacente, sarcină sau menopauză. Însă gestionarea afecţiunilor precum diabetul şi adoptarea unor schimbări de stil de viaţă, cum ar fi limitarea consumului de lichide seara, pot contribui la reducerea riscului.

Consumul mai multor legume poate fi, de asemenea, de ajutor. Un studiu din 2017, realizat pe aproape 800 de adulţi japonezi cu diabet de tip 2, a constatat că cei care consumau regulat mai multe legume aveau un risc cu 33% mai mic de a suferi de nicturie semnificativă din punct de vedere clinic (două sau mai multe micţiuni nocturne) şi un risc cu 54% mai mic de a suferi de nicturie severă (trei sau mai multe micţiuni nocturne). Însă acest studiu arată o asociere şi nu dovedeşte că consumul mai multor legume previne nicturia.

Posibile complicaţii ale nicturiei

Nicturia în sine nu provoacă, de obicei, complicaţii fizice directe, dar trezirile nocturne repetate pot avea un impact negativ semnificativ asupra sănătăţii şi stării de bine.

Aceasta poate duce la oboseală în timpul zilei, iritabilitate, schimbări de dispoziţie, somnolenţă şi dificultăţi de concentrare. În special la persoanele în vârstă, nicturia a fost asociată şi cu probleme cognitive, depresie şi izolare socială.

Din cauza perturbării somnului şi a deplasărilor nicturne la toaletă, persoanele cu nicturie prezintă un risc cu aproximativ 20 la sută mai mare de căderi şi un risc cu 32 la sută mai mare de fracturi decât cele fără nicturie.

Complicaţiile pot apărea, de asemenea, din cauza motivului care stă la baza nicturiei sau a tratamentului acesteia, cum ar fi deshidratarea sau nivelurile scăzute de sodiu din sânge (hiponatremie).

Nicturia este, de asemenea, asociată cu un risc crescut de mortalitate. O meta-analiză din 2020, realizată pe baza a 11 studii observaţionale, a constatat un risc cu aproximativ 27% mai mare de deces din orice cauză, comparativ cu persoanele fără nicturie. Acest lucru a corespuns unui risc absolut estimat de deces cu 1,6% mai mare pe o perioadă de cinci ani la vârsta de 60 de ani şi cu 4% mai mare la vârsta de 75 de ani.

Însă dovezile nu stabilesc că nicturia în sine provoacă decesul, ci poate fi un indicator al unor afecţiuni subiacente, cum ar fi bolile cardiace şi apneea obstructivă de somn.

Sursa: Epoch Times SUA