"Luminiţă de la capătul tunelului" - Ce spune un cunoscut analist despre execuţia bugetară publicată de Finanţe
Analistul financiar Adrian Negrescu a venit cu o serie de observaţii după ce Ministerul Finanţelor a anunţat, luni, că execuţia bugetului pe primele şapte luni ale anului s-a încheiat cu un deficit de 48,08 miliarde de lei, cu 28,36 miliarde de lei mai mic faţă de deficitul de 76,44 miliarde de lei înregistrat în aceeaşi perioadă a anului 2025, o reducere nominală de 37%.
ANALIZA lui Adrian Negrescu
"Evoluţia pozitivă a deficitului bugetar, anunţată în această dimineaţă de Ministerul de Finanţe, trebuie privită, în esenţă, ca un fel de 'luminiţă de la capătul tunelului'.
Să sperăm că noul guvern nu o va stinge prin măsuri populiste. De asta avem nevoie de un executiv în care să vedem profesionişti în domeniile lor, nu activişti de partid interesaţi doar de imagine, de considerentele electorale.
Dincolo de speculaţiile politice, cert este că datele Ministerului Finanţelor arată o îmbunătăţire clară a traiectoriei fiscale: deficitul bugetar a coborât la 2,34% din PIB în primele şapte luni ale anului, faţă de 3,99% din PIB în aceeaşi perioadă din 2025 — o reducere de 37% în termeni nominali, echivalentul a 28,36 miliarde de lei mai puţin decât anul trecut. Este primul semnal concret, susţinut de cifre, că direcţia de consolidare fiscală anunţată de guvern chiar produce rezultate.
Ce contează însă la fel de mult ca mărimea ajustării este modul în care a fost făcută. Veniturile bugetare au crescut cu 11,2%, în timp ce cheltuielile totale au avansat cu doar 2,9% — un decalaj sănătos, care arată că ajustarea nu se bazează exclusiv pe tăieri brutale, ci şi pe o colectare mai bună.
Cheltuielile de personal sunt cu 4,06 miliarde de lei mai mici, semn de disciplină pe partea de angajări şi salarizare în sectorul public. În acelaşi timp, investiţiile au ajuns la 76,51 miliarde de lei, cu aproape 15 miliarde peste nivelul anului trecut, iar peste 71% din ele sunt susţinute din fonduri europene şi PNRR — deci nu din împrumuturi suplimentare de pe piaţă.
Guvernul a continuat şi rambursările de TVA către companii, peste 20,4 miliarde de lei în şapte luni, esenţiale pentru lichiditatea mediului de afaceri. Acest echilibru — disciplină bugetară fără sufocarea investiţiilor şi fără blocarea banilor companiilor — este exact ceea ce lipsea în anii anteriori de deficite necontrolate.
Rezultatele bune de până acum nu înseamnă că problema e rezolvată. Dobânzile plătite de stat au depăşit deja 40 de miliarde de lei în primele şapte luni ale anului — o factură directă a dezechilibrelor acumulate în ultimii ani, când România a bugetat deficite de peste 5-6% din PIB timp de şase ani consecutivi, cu vârful de 9,3% din PIB în anul electoral 2024.
Cu cât deficitul şi necesarul de finanţare scad, cu atât presiunea asupra costurilor de împrumut se poate atenua în timp — iar acesta este, de fapt, motivul central pentru care reducerea deficitului trebuie tratată ca prioritate absolută, nu ca un obiectiv opţional.
Există şi o avertizare tehnică importantă: din august, efectele măsurilor fiscale adoptate în vara lui 2025 se anualizează, ceea ce schimbă baza de comparaţie şi va face diferenţele faţă de 2025 să pară, în mod artificial, mai mici. Testul real nu mai este comparaţia cu anul trecut, ci menţinerea execuţiei pe traiectoria necesară atingerii ţintei de deficit pentru întregul an — un test mult mai greu de trecut decât simpla comparaţie istorică.
Pe de altă parte, este important de spus că această corecţie fiscală interacţionează direct cu restul indicatorilor macroeconomici, iar aceştia arată o economie încă vulnerabilă.
Creşterea economică rămâne aproape stagnantă în 2026, cu estimări între 0,1% (Comisia Europeană, prognoza de primăvară) şi puţin peste 1% (variante mai optimiste), pe fondul consolidării fiscale în curs şi al scăderii consumului intern.
Abia în 2027 este aşteptată o revenire, cu o creştere estimată la 2,2%-2,3% de către atât Comisia Europeană, cât şi Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză — dar această revenire este condiţionată explicit de încheierea îngheţării salariilor şi pensiilor din sectorul public şi de scăderea inflaţiei, adică de succesul continuării ajustării fiscale, nu de un factor extern favorabil.
Datoria publică a trecut deja de 61,4% din PIB (mai 2026), depăşind pragul de 60% considerat limită pentru aderarea la zona euro, iar Comisia Europeană estimează că va continua să urce, spre 62,7%-63,3% din PIB până în 2027. Fiecare an în care deficitul rămâne mare adaugă combustibil acestui trend, iar dobânzile tot mai mari plătite pentru datoria existentă (peste 40 mld. lei doar în 7 luni) devin ele însele un factor care alimentează deficitul viitor — un cerc care se poate rupe doar printr-o reducere susţinută, nu una punctuală.
Inflaţia a scăzut semnificativ în iulie 2026, la 8,2%, de la 10,4% în iunie — un semnal pozitiv, dar insuficient pentru relaxare. BNR şi-a revizuit în sus, nu în jos, prognoza pentru finalul lui 2026, la 6,1% (de la 5,5% anterior), şi estimează că inflaţia va reintra în intervalul-ţintă (2,5% ±1 punct procentual) abia la finalul lui 2027, cu două trimestre mai târziu decât se anticipa în primăvară.
Comisia Europeană vede o medie anuală de 7% în 2026, coborând la 3,7% în 2027. Practic, inflaţia rămâne un obstacol activ pentru puterea de cumpărare şi pentru credibilitatea politicii monetare încă cel puţin un an şi jumătate.
Cursul valutar reflectă aceleaşi tensiuni structurale. Leul a atins un minim istoric faţă de euro pe 6 mai 2026, la 5,2688 lei/euro, iar la finalul lunii august 2026 cursul se menţine în aceeaşi zonă, peste 5,25 lei/euro — cu mult peste media anului 2025 (5,0431 lei/euro) şi peste media anului 2024 (4,9746 lei/euro). Deprecierea constantă a leului în ultimele luni nu e un fenomen izolat, ci reflectă exact presiunile descrise mai sus: deficit extern ridicat, necesar mare de finanţare externă şi scepticism al pieţelor cu privire la sustenabilitatea traiectoriei fiscale.
Toate aceste fire se leagă într-un singur test iminent: evaluarea agenţiei de rating S&P, care urmează în perioada următoare. Rezultatele bune ale execuţiei bugetare la 7 luni sunt un argument real în dialogul cu agenţiile de rating, dar nu un motiv de relaxare — pentru că pieţele si investitorii nu se uită doar la rezultatul unui trimestru, ci la capacitatea României de a păstra direcţia pe termen lung şi de a construi un buget credibil pentru 2027, într-un moment în care datoria publică urcă, iar costurile de finanţare rămân ridicate.
Concluzia este limpede: reducerea deficitului bugetar nu este doar un obiectiv contabil, ci elementul care leagă între ele toate celelalte variabile ale economiei — costul datoriei, traiectoria inflaţiei, stabilitatea leului şi, în cele din urmă, revenirea creşterii economice promisă pentru 2027.
Fără o corecţie structurală susţinută — disciplină solidă a cheltuielilor, o politică salarială predictibilă, absorbţie accelerată a fondurilor europene şi prioritizarea reală a investiţiilor — stabilizarea de până acum riscă să rămână un episod temporar, iar factura, aşa cum arată deja cele peste 40 de miliarde de lei plătite doar ca dobânzi în şapte luni, va continua să crească pentru toată economia: pentru stat, pentru companii şi, în cele din urmă, pentru fiecare român."
